2 intrări

6 definiții

Explicative DEX

ircă1 sf [At: STĂNOIU, C. I. 50 / Pl: irci / E: mg irka] (Mgî) Caiet.

Enciclopedice

Ircă v. Ire 2.

Regionalisme / arhaisme

ircă, irci, s.f. (reg.) caiet.

írcă, irci, s.f. (reg.; înv.) Caiet (de școală). ■ În Maram. Istoric, dar și în satele din dreapta Tisei. – Din magh. irka „caiețel” (MDA).

ircă, irci, s.f. – (reg.; înv.) Caiet (de școală). Atestat în Săcel, Ieud și Moisei, dar și în satele din dreapta Tisei (ALRRM, 1973: 692; DRT). – Din magh. irka „caiețel” (MDA).

ircă, irci, s.f. – Caiet (de școală). Atestat în Săcel, Ieud și Moisei, dar și în satele din dreapta Tisei (ALR 1973: 692; DRT). – Din magh. irka „caiețel”.

Intrare: ircă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ircă
  • irca
plural
  • irci
  • ircile
genitiv-dativ singular
  • irci
  • ircii
plural
  • irci
  • ircilor
vocativ singular
plural
Intrare: Ircă
Ircă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ircă