11 definiții pentru iraționalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRAȚIONALÍSM s. n. Concepție filosofică care postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalisme.

IRAȚIONALÍSM s. n. Concepție filosofică care postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationalisme.

iraționalism sns [At: CONTEMP. 1949, nr. 120, 7/5 / P: ~ți-o~ / E: fr irrationalisme] Concepție filozofică în care se postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii.

IRAȚIONALÍSM s. n. Curent filozofic idealist, care respinge capacitatea rațiunii, a gîndirii raționale, capacitatea științei de a cunoaște adevărul și care propovăduiește primatul instinctului, intuiției (2), al forțelor oarbe, inconștiente.

IRAȚIONALÍSM s.n. Orientare în filozofie care postulează primatul intuiției, credinței, instinctului etc. față de cunoașterea rațională. [Pron. -ți-o. / < fr. irrationalisme].

IRAȚIONALÍSM s. n. concepție care neagă sau subapreciază posibilitatea cunoașterii lumii pe cale rațională, postulând primatul revelației, intuiției, trăirii etc. asupra cunoașterii raționale. (< fr. irrationalisme)

IRAȚIONALÍSM n. filoz. Curent în filozofie care neagă posibilitatea de a cunoaște realitatea pe cale rațională, postulând primatul intuiției, instinctului, credinței. /<fr. irrationalisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iraționalísm (-ți-o-) s. n.

iraționalísm s. n. (sil. -ți-o-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IRAȚIONALÍSM s. (FILOZ.) antiintelectualism.

IRAȚIONALISM s. (FILOZ.) antiintelectualism.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IRAȚIONALÍSM (< fr.) s. n. (FILOZ.) Punct de vedere potrivit căruia în realizarea cunoașterii și în comportamentul său omul nu este dirijat de rațiune, ci de inconștient și irațional (S. Freud); el tindă să-și urmeze instinctul primar și, de aceea, se revoltă împotriva civilizației, îndeosebi împotriva raționalizării societății (J.-J. Rousseau). Ceea ce domină situația omului în lume este absurdul (S. Kierkegaard), iar raționalismul ca opțiune intelectuală se dovedește inadecvat în înțelegerea lumii (Fr. Nietzsche). Diferite forme de i. se regăsesc în metafizicile intuiționiste (H. Bergson, L. Klages), filozofiile voluntariste, existențialism etc.

Intrare: iraționalism
  • silabație: -ți-o-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iraționalism
  • iraționalismul
  • iraționalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iraționalism
  • iraționalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iraționalism

  • 1. Concepție filosofică care postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii.
    surse: DEX '98 DLRLC DN sinonime: antiintelectualism

etimologie: