12 definiții pentru ipotetic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. – Din fr. hypothétique.

IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. – Din fr. hypothétique.

ipotetic, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 34 / V: (înv) h~ / Pl: ~ici, ~ice[1] / E: fr hypothétique, ngr ὑποθετικός] 1 a Bazat pe o ipoteză (1). 2-3 a, av (În mod) prezumtiv. 4-5 a, av (În mod) nesigur. 6 a (Log) Care este compus din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. corectată

  1. În original, pluralul greșit accentuat: ~ici, ~ice LauraGellner

IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -e, adj. Bazat pe o ipoteză, presupus, nesigur. Într-un album antropologic, am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului. IBRĂILEANU, A. 177. Cînd trecem de la aceste considerații teoretice și ipotetice în domeniul artei reale, cîmpul ce ni se deschide e... întins. GHEREA, ST. CR. II 85. Comisiunea lexicografică este invitată a... înlătura considerațittnile ipotetice asupra etimologiei cuvintelor. ODOBESCU, S. II 342.

IPOTÉTIC, -Ă adj. Bazat pe o ipoteză, de ipoteză. ♦ (Log.; despre judecăți) Care sunt compuse din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. ♦ Presupus, nesigur. [< fr. hypothétique].

IPOTÉTIC, -Ă adj. bazat pe o ipoteză; presupus, nesigur. ◊ (log.; despre judecăți) din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. (< fr. hypothétique, lat. hypotheticus)

IPOTÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de ipoteză; bazat pe presupuneri; presupus. /<fr. hypothetique, lat. hypotheticus

ipotetic a. fundat pe o ipoteză: nesigur, îndoelnic.

*ipotétic, -ă adj. (vgr. ῾ypothetikós. V. sin-tetic). Bazat pe ipoteză, presupus, nesigur. Adv. În mod ipotetic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. ipotétică, pl. ipotétice

ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. sg. ipotétică, pl. ipotétice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IPOTÉTIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) conjectural, prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)

IPOTETIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)

Intrare: ipotetic
ipotetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipotetic
  • ipoteticul
  • ipoteticu‑
  • ipotetică
  • ipotetica
plural
  • ipotetici
  • ipoteticii
  • ipotetice
  • ipoteticele
genitiv-dativ singular
  • ipotetic
  • ipoteticului
  • ipotetice
  • ipoteticei
plural
  • ipotetici
  • ipoteticilor
  • ipotetice
  • ipoteticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ipotetic

  • 1. Bazat pe o ipoteză.
    exemple
    • Într-un album antropologic, am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului. IBRĂILEANU, A. 177.
      surse: DLRLC
    • Cînd trecem de la aceste considerații teoretice și ipotetice în domeniul artei reale, cîmpul ce ni se deschide e... întins. GHEREA, ST. CR. II 85.
      surse: DLRLC
    • Comisiunea lexicografică este invitată a... înlătura considerațiunile ipotetice asupra etimologiei cuvintelor. ODOBESCU, S. II 342.
      surse: DLRLC
    • 1.1. logică (Despre judecăți) Care sunt compuse din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”.
      surse: DN

etimologie: