13 definiții pentru ipotenuză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s. f. Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypoténuse.

IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s. f. Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. – Din fr. hypoténuse.

ipotenu sf [At: DA / V: (înv) h~ / Pl: ~ze / E: fr hypoténuse] Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic.

IPOTENÚZĂ, ipotenuze, s. f. Latura care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghi.

IPOTENÚZĂ s.f. Latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. [< fr. hipoténuse, cf. gr. hypo – dedesubt, teinein – a întinde].

IPOTENÚZĂ s. f. latura opusă unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. (< fr. hypoténuse)

IPOTENÚZĂ ~e f. Latură într-un triunghi dreptunghic care se opune unghiului drept. /<fr. hypoténuse

*ipotenúză f., pl. e (lat. hypotenúsa, d. vgr. ῾ypoteinusa, întinsă pe dedesupt. V. tetanos, tind). Geom. Latura opusă unghiuluĭ drept într’un triunghĭ: pătratu ipotenuzeĭ e egal cu suma pătratelor celorlalte doŭă laturĭ.

ipotenusă f. Geom. laturea opusă unghiului drept, într’un triunghiu rectangular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ipotenúză s. f., g.-d. art. ipotenúzei; pl. ipotenúze

ipotenúză s. f., g.-d. art. ipotenúzei; pl. ipotenúze


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IPOTENÚZĂ (< fr., lat.; {s} gr. hypo „dedesubt” + teinein „a întinde”) s. f. (MAT.) Latura care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic. Este mai mare decât fiecare dintre celelalte două laturi (catete). Pătratul i. este egal cu suma pătratelor catetelor.

Intrare: ipotenuză
ipotenuză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipotenu
  • ipotenuza
plural
  • ipotenuze
  • ipotenuzele
genitiv-dativ singular
  • ipotenuze
  • ipotenuzei
plural
  • ipotenuze
  • ipotenuzelor
vocativ singular
plural

ipotenuză

  • 1. Latură care se opune unghiului drept într-un triunghi dreptunghic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: