hipotecar, ~ă a vz ipotecar

hipotecare sf vz ipotecare

ipotecar, ~ă a [At: I. IONESCU, P. 190 / V: (înv) h~, ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr hypothécaire] 1 (D. o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă. 2 Garantat printr-o ipotecă. 3 Referitor la ipotecă.

ipotecare sf [At: DA ms / V: (înv) h~ / Pl: ~cări / E: ipoteca] 1 Punere a unui bun imobil sub ipotecă Si: ipotecat¹ (1). 2 Garantare a unui credit printr-o ipotecă Si: ipotecat¹ (2).

ipotecariu, ~ie a vz ipotecar

IPOTECARE, ipotecări, s. f. (În economia capitalistă) Acțiunea de a ipoteca. Ipotecarea unei case.

IPOTECAR, -Ă adj. 1. Care are drept de ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. [Cf. fr. hypothécaire].

IPOTECARE s.f. Acțiunea de a ipoteca. [< ipoteca].

IPOTECAR, -Ă adj. garantat printr-o ipotecă. ♦ credit ~ = credit care are la bază însăși proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă. (< fr. hypothécaire)

ipotecar a. care are, care dă drept ipotecă.

*ipotecár, -ă adj. (lat. hypothecarius). Jur. Care are saŭ dă drept de ipotecă: creditor ipotecar, datorie ipotecară. Relativ la ipotecĭ. Casă ipotecară, care te împrumută dacă ipotechezĭ ceva. Adv. Pin ipotecă.

ipotecar adj. m., pl. ipotecari; f. ipotecară, pl. ipotecare

ipotecare s. f., g.-d. art. ipotecării; pl. ipotecări

ipotecar adj. m., pl. ipotecari; f. ipotecară, pl. ipotecare

ipotecare s. f., g.-d. art. ipotecării; pl. ipotecări

ipotecar adj. m., pl. ipotecari; f. sg. ipotecară, pl. ipotecare

ipotecare s. f., g.-d. art. ipotecării; pl. ipotecări

IPOTECÁR, -Ă (< fr., lat.) adj. (Despre o creanță, un creditor) Garantat printr-o ipotecă. ◊ (În sens bancar) Contract i. = contract sau înțelegere care permite unei bănci sau unui creditor să utilizeze garanțiile pentru un împrumut, în cazul în care acesta nu poate fi plătit la scadența finală.

IPOTECARE s. (JUR.) (pop.) zălogire. (~ unei case.)

IPOTECARE s. (JUR.) (pop.) zălogire. (~ unei case.)