16 definiții pentru ipohondrie ipocondrie

IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie.

IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie.

IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Dezechilibru nervos manifestat prin teama exagerată de a contracta o boală sau prin ideea fixă că suferi de o boală pe care în realitate n-o ai. V. neurastenie. Am niște nevralgii intercostale, cari mă bagă-n fel de fel de ipohondrii. CARAGIALE, O. VII 55. M-am uscat îți zic... și de nu m-oi porni degrabă... să știi că-mi vine ipohondrie. ALECSANDRI, T. I 198. – Variantă: ipocondríe (NEGRUZZI, S. I 207) s. f.

ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile

ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile

Var. ipocondrie (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

IPOHONDRÍE s. (MED.) (rar) ipocondrism.

Var. ipocondrie (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

IPOHONDRÍE s.f. Teamă exagerată de a nu contracta o boală; obsesie, idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].

IPOHONDRÍE s. f. sindrom morbid prin teamă exagerată și obsesivă de boli. (< fr. hypocondríe)

IPOHONDRÍE ~i f. Stare patologică caracterizată printr-o teamă exagerată și obsesivă de boli. [G.-D. ipohondriei; Sil. -hon-dri-e] /<fr. hypocondrie

Var. ipocondrie (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

*ipohondríe f. (d. ipohondriac, fiindcă se credea că ipohondria provine din turburarea [!] ipohondrĭuluĭ). Afecțiune nervoasă care te face să te crezĭ bolnav fără să fiĭ și, din cauza asta, să fiĭ posomorît și supărăcĭos.

IPOCONDRÍE s. f. v. ipohondrie.

IPOCONDRÍE s. f. v. ipohondrie.

IPOCONDRÍE s. f. v. ipohondrie.

IPOCONDRÍE s.f. v. ipohondrie.

ipocondrie f. 1. afecțiune nervoasă care turbură mintea bolnavilor, făcându-i să crează că-s atinși de diferite boale; 2. melancolie, tristeță obișnuită.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

IPOHONDRÍE s. (MED.) (rar) ipocondrísm.

Intrare: ipohondrie
ipohondrie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ipohondrie ipohondria
plural ipohondrii ipohondriile
genitiv-dativ singular ipohondrii ipohondriei
plural ipohondrii ipohondriilor
vocativ singular
plural
ipocondrie
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ipocondrie ipocondria
plural ipocondrii ipocondriile
genitiv-dativ singular ipocondrii ipocondriei
plural ipocondrii ipocondriilor
vocativ singular
plural