ipohondrie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 207 / V: hipocon~, h~, ~ocon~ / Pl: ~ii / E: fr hypocondrie] 1 Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii Si: (nob) ipocondrism. 2 Idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. 3 (Înv; imp) Melancolie.