9 definiții pentru ipodiacon ipofdiiacon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ipodiacon sm [At: PRAV., ap. TDRG / V: ipofdiiacon / P: ~di-a~ / A și: ~diacon / Pl: ~i, (rar) ~ieconi / E: ngr ὑποδιάκονος] (Bis; grî) Subdiacon.

*ipodiácon m. (vgr. ῾ypodiáconos). Diacon de un grad maĭ mic. V. preut). – Maĭ puțin bine subdiacon (că sub- e prefix latin, care nu merge cu grecescu diacon. V. ipo și sub-).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ipodiácon (înv.) (-di-a-) s. m., pl. ipodiáconi

ipodiácon s. m. (sil. -di-a-), pl. ipodiáconi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ipodiácon (ipodiáconi), s. m. – Diacon adjunct. Gr. ὑποδιάϰονος (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ipodiácon, ipodiáconi, s.m. (înv.) subdiacon.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ipodiácon, ipodiaconi s. m. Slujitor bisericesc din clerul inferior. ♦ Treaptă premergătoare diaconiei, care se obține prin hirotezie. În primele secole ale creștinismului ajuta pe diacon la serviciul divin, păstra ordinea în timpul slujbei și păzea ușile bis. când catehumenii trebuiau să părăsească liturghia la enunțul preotului „Cei chemați, ieșiți!”, – Din gr. ipodiakonos.

Intrare: ipodiacon
  • silabație: -di-a- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ipodiacon
  • ipodiaconul
  • ipodiaconu‑
plural
  • ipodiaconi
  • ipodiaconii
genitiv-dativ singular
  • ipodiacon
  • ipodiaconului
plural
  • ipodiaconi
  • ipodiaconilor
vocativ singular
plural
ipofdiiacon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)