ipodiacon, ipodiaconi s. m. Slujitor bisericesc din clerul inferior. ♦ Treaptă premergătoare diaconiei, care se obține prin hirotezie. În primele secole ale creștinismului ajuta pe diacon la serviciul divin, păstra ordinea în timpul slujbei și păzea ușile bis. când catehumenii trebuiau să părăsească liturghia la enunțul preotului „Cei chemați, ieșiți!”, – Din gr. ipodiakonos.