8 definiții pentru ionofon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IONOFÓN, ionofoane, s. n. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionophone.

IONOFÓN, ionofoane, s. n. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionophone.

ionofon sn [At: LTR2 / P: i-o~ / Pl: ~oane / E: fr ionophone] Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. corectată

IONOFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore. [< fr. ionophone].

IONOFÓN s. n. dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilațiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone)

IONOFÓN ~oáne n. Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, folosit la reproducerea fidelă a sunetelor într-un local public. /<fr. ionophone


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ionofón (i-o-) s. n., pl. ionofoáne

ionofón s. n. (sil. i-o-), pl. ionofoáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IONO- „ioni, ionizare”. ◊ gr. ion „migrator, călător” > fr. iono-, germ. id., engl. id. > rom. iono-.~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilațiile unei coloane de gaze ionizate; ~foreză (v. -foreză), s. f., introducere în organism a unor substanțe medicamentoase cu ajutorul ionizărilor prin curent continuu; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu radiochimiografic bazat pe variațiile de intensitate a fasciculului de raze X, în urma trecerii lui printr-un organ în activitate; ~gramă (v. -gram), s. f., oscilogramă ridicată de o stațiune ionosferică, indicînd înălțimea aparentă de reflexie a undelor în funcție de frecvență; ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de prospecțiune radiometrică folosită la măsurarea ionizării aerului de către radiațiile radioactive; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument folosit pentru determinarea radiațiilor ionizate. 2. Aparat cu care se determină concentrația de ioni de hidrogen a unei soluții; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat superior al atmosferei care este alcătuit din gaze rarefiate și puternic ionizate; ~terapie (v. -terapie), s. f., introducere în organism a ionilor medicamentoși.

Intrare: ionofon
  • silabație: i-o- info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ionofon
  • ionofonul
  • ionofonu‑
plural
  • ionofoane
  • ionofoanele
genitiv-dativ singular
  • ionofon
  • ionofonului
plural
  • ionofoane
  • ionofoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ionofon

  • 1. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: