2 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

IOBĂGI, iobăgesc, vb. IV. Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag.

IOBĂGI, iobăgesc, vb. IV. Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din iobag.

IOBĂGIE s. f. Instituție specifică feudalismului, caracterizată prin dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal, căruia îi presta redevențe în muncă, în natură ori în bani; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.

iobăgi [At: I. GOLESCU, C. I. 260 / V: obăci / Pzi: ~gesc / E: iobag] 1-2 vi (Înv) (A sluji și) a trăi ca un iobag (1). 3-4 vtr A aduce pe cineva sau a ajunge din starea de om liber în cea de iobag (1).

iobăgie sf [At: (a. 1833) IORGA, S. D. XII, 181 / V: obăcie, obăgie / Pl: ~ii / E: iobag + -ie] 1 Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal. 2 Stare de iobag (1) Si: clacă, rumânie, servitute, șerbie, vecinătate. 3 Muncă făcută în calitate de iobag (1). 4 (Îrg) Moșie. 5 (Îrg) Casă.

obăcie sf vz iobăgie

obăgie sf vz iobăgie

❍ IOBĂGIE sf. Trans. 🔎 Starea de servitute a Românilor din Ardeal, în trecut: fugeau de mincinosul traiu al ~i (DLVR.) [iobag].

IOBĂGIE s. f. Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea iobagului; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.

IOBĂGI, iobăgesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face muncă de iobag, a trăi ca iobag, a fi iobag.

IOBĂGIE s. f. Instituție specifică evului mediu, caracterizată prin aservirea țăranului față de stăpînul feudal al pămîntului, căruia era obligat să-i facă prestație în muncă și în natură sau în bani; starea iobagului. V. clacă, șerbie.

A IOBĂGI ~esc intranz. 1) ist. A fi iobag; a șerbi. 2) fig. A munci din greu (ca un iobag); a presta o muncă grea; a șerbi; a robi. /Din iobag

IOBĂGIE f. (în epoca feudală) Dependență totală a țăranului de stăpânul feudal; stare de iobag; șerbie. [G.-D. iobăgiei] /iobag + suf. ~ie

iobăgie f. stare de șerbie a Românilor din Austro-Ungaria: iobăgia a fost desființată la 1784 de împăratul Iosif II.

ĭobăgíe f. (d. ĭobagĭ). Situațiunea ĭobagilor.

Ortografice DOOM

iobăgi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgesc, 3 sg. iobăgește, imperf. 1 iobăgeam; conj. prez. 1 sg. să iobăgesc, 3 să iobăgească

iobăgie s. f., art. iobăgia, g.-d. iobăgii, art. iobăgiei

iobăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgesc, imperf. 3 sg. iobăgea; conj. prez. 3 să iobăgească

iobăgie s. f., art. iobăgia, g.-d. iobăgii, art. iobăgiei

iobăgi vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iobăgesc, imperf. 3 sg. iobăgea; conj. prez. 3 sg. și pl. iobăgească

iobăgie s. f., art. iobăgia, g.-d. iobăgii, art. iobăgiei

Sinonime

IOBĂGI vb. (IST.) a șerbi.

IOBĂGIE s. (IST.) rumânie, șerbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependență a țăranului s-a numit ~ în Transilvania, „rumânie” în Țara Românească și „vecinie” sau „vecinătate” în Moldova.)

IOBĂGI vb. (IST.) a șerbi.

IOBĂGIE s. (IST.) rumânie, șerbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependență a țăranului s-a numit ~ în Transilvania, „rumânie” în Țara Românească și „vecinie” în Moldova.)

IOBĂGIE. Subst. Iobăgie, șerbie, servaj, rumânie, vecinătate, vecinie, robie. Iobag, șerb, podan, rumân; rob, clăcaș, dijmaș, robotaș. Iobăgire, robire, șerbire. Iobăgime. Clacă, clăcușoară (reg.), corvoadă, robotă, rușfet, beilic. Adj. Clăcășesc, de clăcași. Vb. A iobăgi, a șerbi, a robi, a clăcăși, a clăcui (reg.), a fi iobag, a fi șerb, a fi clăcaș; a face clacă. V. asuprire, țăran.

Intrare: iobăgi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iobăgi
  • iobăgire
  • iobăgit
  • iobăgitu‑
  • iobăgind
  • iobăgindu‑
singular plural
  • iobăgește
  • iobăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iobăgesc
(să)
  • iobăgesc
  • iobăgeam
  • iobăgii
  • iobăgisem
a II-a (tu)
  • iobăgești
(să)
  • iobăgești
  • iobăgeai
  • iobăgiși
  • iobăgiseși
a III-a (el, ea)
  • iobăgește
(să)
  • iobăgească
  • iobăgea
  • iobăgi
  • iobăgise
plural I (noi)
  • iobăgim
(să)
  • iobăgim
  • iobăgeam
  • iobăgirăm
  • iobăgiserăm
  • iobăgisem
a II-a (voi)
  • iobăgiți
(să)
  • iobăgiți
  • iobăgeați
  • iobăgirăți
  • iobăgiserăți
  • iobăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • iobăgesc
(să)
  • iobăgească
  • iobăgeau
  • iobăgiră
  • iobăgiseră
Intrare: iobăgie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iobăgie
  • iobăgia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • iobăgii
  • iobăgiei
plural — —
vocativ singular —
plural —
obăcie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
obăgie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iobăgi, iobăgescverb

  • 1. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • iobag DEX '98 DEX '09

iobăgiesubstantiv feminin

  • 1. Instituție specifică feudalismului, caracterizată prin dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal, căruia îi presta redevențe în muncă, în natură ori în bani; rumânie. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Iobag + -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.