14 definiții pentru iobăgie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IOBĂGÍE s. f. Instituție specifică feudalismului, caracterizată prin dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal, căruia îi presta redevențe în muncă, în natură ori în bani; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.

iobăgie sf [At: (a. 1833) IORGA, S. D. XII, 181 / V: obăcie, obăgie / Pl: ~ii / E: iobag + -ie] 1 Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal. 2 Stare de iobag (1) Si: clacă, rumânie, servitute, șerbie, vecinătate. 3 Muncă făcută în calitate de iobag (1). 4 (Îrg) Moșie. 5 (Îrg) Casă.

IOBĂGÍE s. f. Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea iobagului; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.

IOBĂGÍE s. f. Instituție specifică evului mediu, caracterizată prin aservirea țăranului față de stăpînul feudal al pămîntului, căruia era obligat să-i facă prestație în muncă și în natură sau în bani; starea iobagului. V. clacă, șerbie.

IOBĂGÍE f. (în epoca feudală) Dependență totală a țăranului de stăpânul feudal; stare de iobag; șerbie. [G.-D. iobăgiei] /iobag + suf. ~ie

iobăgie f. stare de șerbie a Românilor din Austro-Ungaria: iobăgia a fost desființată la 1784 de împăratul Iosif II.

ĭobăgíe f. (d. ĭobagĭ). Situațiunea ĭobagilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iobăgíe s. f., art. iobăgía, g.-d. iobăgíi, art. iobăgíei

iobăgíe s. f., art. iobăgía, g.-d. iobăgíi, art. iobăgíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IOBĂGÍE s. (IST.) rumânie, șerbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependență a țăranului s-a numit ~ în Transilvania, „rumânie” în Țara Românească și „vecinie” sau „vecinătate” în Moldova.)

IOBĂGIE s. (IST.) rumânie, șerbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependență a țăranului s-a numit ~ în Transilvania, „rumânie” în Țara Românească și „vecinie” în Moldova.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IOBĂGIE. Subst. Iobăgie, șerbie, servaj, rumânie, vecinătate, vecinie, robie. Iobag, șerb, podan, rumân; rob, clăcaș, dijmaș, robotaș. Iobăgire, robire, șerbire. Iobăgime. Clacă, clăcușoară (reg.), corvoadă, robotă, rușfet, beilic. Adj. Clăcășesc, de clăcași. Vb. A iobăgi, a șerbi, a robi, a clăcăși, a clăcui (reg.), a fi iobag, a fi șerb, a fi clăcaș; a face clacă. V. asuprire, țăran.

Intrare: iobăgie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iobăgie
  • iobăgia
plural
genitiv-dativ singular
  • iobăgii
  • iobăgiei
plural
vocativ singular
plural

iobăgie

  • 1. Instituție specifică feudalismului, caracterizată prin dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal, căruia îi presta redevențe în muncă, în natură ori în bani; rumânie.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: vecinătate (iobăgie) șerbie

etimologie:

  • Iobag + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09