14 definiții pentru iobăgie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IOBĂGÍE s. f. Instituție specifică feudalismului, caracterizată prin dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal, căruia îi presta redevențe în muncă, în natură ori în bani; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.

iobăgie sf [At: (a. 1833) IORGA, S. D. XII, 181 / V: obăcie, obăgie / Pl: ~ii / E: iobag + -ie] 1 Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal. 2 Stare de iobag (1) Si: clacă, rumânie, servitute, șerbie, vecinătate. 3 Muncă făcută în calitate de iobag (1). 4 (Îrg) Moșie. 5 (Îrg) Casă.

IOBĂGÍE s. f. Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea iobagului; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.

IOBĂGÍE s. f. Instituție specifică evului mediu, caracterizată prin aservirea țăranului față de stăpînul feudal al pămîntului, căruia era obligat să-i facă prestație în muncă și în natură sau în bani; starea iobagului. V. clacă, șerbie.

IOBĂGÍE f. (în epoca feudală) Dependență totală a țăranului de stăpânul feudal; stare de iobag; șerbie. [G.-D. iobăgiei] /iobag + suf. ~ie

iobăgie f. stare de șerbie a Românilor din Austro-Ungaria: iobăgia a fost desființată la 1784 de împăratul Iosif II.

ĭobăgíe f. (d. ĭobagĭ). Situațiunea ĭobagilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iobăgie s. f., art. iobăgia, g.-d. iobăgii, art. iobăgiei

iobăgíe s. f., art. iobăgía, g.-d. iobăgíi, art. iobăgíei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IOBĂGÍE s. (IST.) rumânie, șerbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependență a țăranului s-a numit ~ în Transilvania, „rumânie” în Țara Românească și „vecinie” sau „vecinătate” în Moldova.)

IOBĂGIE s. (IST.) rumânie, șerbie, vecinătate, vecinie, (livr.) servitute, (rar) servaj. (Starea de dependență a țăranului s-a numit ~ în Transilvania, „rumânie” în Țara Românească și „vecinie” în Moldova.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IOBĂGIE. Subst. Iobăgie, șerbie, servaj, rumânie, vecinătate, vecinie, robie. Iobag, șerb, podan, rumân; rob, clăcaș, dijmaș, robotaș. Iobăgire, robire, șerbire. Iobăgime. Clacă, clăcușoară (reg.), corvoadă, robotă, rușfet, beilic. Adj. Clăcășesc, de clăcași. Vb. A iobăgi, a șerbi, a robi, a clăcăși, a clăcui (reg.), a fi iobag, a fi șerb, a fi clăcaș; a face clacă. V. asuprire, țăran.

Intrare: iobăgie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iobăgie
  • iobăgia
plural
genitiv-dativ singular
  • iobăgii
  • iobăgiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iobăgiesubstantiv feminin

  • 1. Instituție specifică feudalismului, caracterizată prin dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal, căruia îi presta redevențe în muncă, în natură ori în bani; rumânie. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Iobag + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.