7 definiții pentru involua, involuare   conjugări / declinări
involua
verb (V214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) involua involuare involuat involuând singular plural
involuea involuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) involuez (să) involuez involuam involuai involuasem
a II-a (tu) involuezi (să) involuezi involuai involuași involuaseși
a III-a (el, ea) involuea (să) involueze involua involuă involuase
plural I (noi) involuăm (să) involuăm involuam involuarăm involuaserăm, involuasem*
a II-a (voi) involuați (să) involuați involuați involuarăți involuaserăți, involuaseți*
a III-a (ei, ele) involuea (să) involueze involuau involua involuaseră
involuare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular involuare involuarea
plural involuări involuările
genitiv-dativ singular involuări involuării
plural involuări involuărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată

INVOLUÁRE, involuări, s. f. Acțiunea de a involua și rezultatul ei; involuție; regres. [Pr.: -lu-a-] – V. involua.

INVOLUÁRE, involuări, s. f. Acțiunea de a involua și rezultatul ei; involuție; regres. [Pr.: -lu-a-] – V. involua.

INVOLUÁ, involuez, vb. I. Intranz. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. [Pr.: -lu-a] – Din involuție.

INVOLUÁ, involuez, vb. I. Intranz. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. [Pr.: -lu-a] – Din involuție.

involuá vb., ind. prez. 1 sg. involuéz, 3 sg. și pl. involueáză

INVOLUÁ vb. intr. a se întoarce de la o stare sau formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. (< involuție)

A INVOLUÁ ~éz intranz. A reveni la o stare anterioară (scăzând în cantitate, calitate, intensitate etc.); a da înapoi. /Din involuție