3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVESTITÓR, -OÁRE, investitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană fizică sau juridică) care face o investiție. – Investi + suf. -tor.

INVESTITÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care face o investiție, care plasează un capital. (< investi + -tor)

învestitor, ~oare smf [At: DN3 1 Pl: ~i / E: it investitore] 1 Persoană care învestește pe cineva în mod oficial cu un drept. 2 Persoană care desemnează pe cineva pentru a exercita o autoritate. 3 Persoană care confirmă pe cineva într-o demnitate. 4 Persoană care acordă cuiva un titlu.

ÎNVESTITÓR, investitori, s. m. Cel care învestea, în evul mediu, pe cavaleri.

ÎNVESTITÓR s.m. Cel care învestea un cavaler. [Cf. it. investitore].

ÎNVESTITÓR s. m. cel care învestea un cavaler. (< it. investitore)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*investitór adj. m., s. m., pl. investitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. investitoáre

investitór s. m., adj. m., pl. investitóri; f. sg. și pl. investitoáre

învestitór s. m., pl. învestitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVESTITÓR s. (EC.) întreprinzător.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INVESTITÓR (< investi) s. m. Persoană fizică sau juridică care își asumă riscul plasării capitalului într-o afacere, în scopul obținerii unui venit. ◊ I. instituțional = organism financiar de dimensiune mare (bancă, societate de asigurare, societate de investiții etc.) care plasează o parte însemnată din resursele financiare pentru achiziționarea de valori mobiliare. I. strategic = i. care dispune de resurse financiare pentru achiziționarea unei părți importante din capitalul social al unei societăți și pentru a determina creșterea performanțelor economico-financiare ale acestuia.

Intrare: investitor (adj.)
investitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • investitor
  • investitorul
  • investitoru‑
  • investitoare
  • investitoarea
plural
  • investitori
  • investitorii
  • investitoare
  • investitoarele
genitiv-dativ singular
  • investitor
  • investitorului
  • investitoare
  • investitoarei
plural
  • investitori
  • investitorilor
  • investitoare
  • investitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: investitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • investitor
  • investitorul
  • investitoru‑
plural
  • investitori
  • investitorii
genitiv-dativ singular
  • investitor
  • investitorului
plural
  • investitori
  • investitorilor
vocativ singular
  • investitorule
plural
  • investitorilor
Intrare: învestitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învestitor
  • ‑nvestitor
  • învestitorul
  • învestitoru‑
  • ‑nvestitorul
  • ‑nvestitoru‑
plural
  • învestitori
  • ‑nvestitori
  • învestitorii
  • ‑nvestitorii
genitiv-dativ singular
  • învestitor
  • ‑nvestitor
  • învestitorului
  • ‑nvestitorului
plural
  • învestitori
  • ‑nvestitori
  • învestitorilor
  • ‑nvestitorilor
vocativ singular
  • învestitorule
  • ‑nvestitorule
plural
  • învestitorilor
  • ‑nvestitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

investitor, -oare investitoare

etimologie:

  • Investi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 MDN '00

învestitor

  • 1. Cel care învestea, în Evul Mediu, pe cavaleri.
    surse: DLRLC DN

etimologie: