opțiuni
  • info

10 definiții pentru întreprinzător (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTREPRINZĂTOR, -OARE, întreprinzători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care are spirit de acțiune; care are inițiativă. 2. S. m. și f. Persoană fizică autorizată sau persoană juridică având sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și (sau) cu capital atras. – Întreprinde + suf. -ător.

întreprinzător, ~oare [At: MACEDONSKI, O. I, 83 / Pl: ~i, ~oare / E: întreprinde + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care are spirit de inițiativă. 3-4 smf, a (Om) îndrăzneț. 5-6 smf, a (Persoană) care începe o afacere. 7 sm Antreprenor.

ÎNTREPRINZĂTOR, -OARE adj., s. m. f. (persoană) cu spirit de acțiune, cu inițiativă; (cel) care întreprinde o acțiune. (< întreprinde + -ător)

întreprinzător, -oare s. m. f. Persoană care creează și se ocupă de o întreprindere, de o afacere etc. ◊ „Agenția Națională pentru Privatizare și Dezvoltarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii invită uniunile și asociațiile întreprinzătorilor particulari legal constituite să o contacteze de urgență la telefoanele [...]” R.l. 1 V 91 p. 6. ◊ „Un întreprinzător particular construiește o fabrică de bioxid de carbon.” R.l. 21 IX 93 p. 4; v. și 6 IX 90 p. 1, 22 IX 93 p. 4 (din (a) întreprinde; DEX, DN3 – numai adj., cu alt sens; Laura Vasiliu în LR 3/92 p. 166-169)

întreprinzător a. care are curajul de a întreprinde, de a face ceva. ║ m. cel ce întreprinde cu ghiotura anumite lucrări sau furnituri mari.

*întreprinzătór, -oáre adj. Îndrăzneț, intrepid: general întreprinzător. S. m. Rar. Antreprenor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întreprinzător (desp. -tre-prin-) adj. m., s. m., pl. întreprinzători; adj. f., s. f. sg. și pl. întreprinzătoare

întreprinzător (-tre-prin-) adj. m., s. m., pl. întreprinzători; adj. f., s. f. sg. și pl. întreprinzătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTREPRINZĂTOR adj., s. 1. adj. descurcăreț, (fig.) dezghețat. (O fire ~oare.) 2. s. v. investitor.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNTREPRINZĂTÓR, -OÁRE (< întreprindere) adj., s. m. 1. Adj. Care trece ușor la acțiune, care are inițiativă. 2. S. m. Persoană fizică sau grup de persoane care își asumă sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și/sau cu capital atras. Î. are ca scop creșterea profitului și valorii firmei prin asigurarea unei flexibilități maxime a activității, în funcție de semnalele pieței.

Intrare: întreprinzător (s.m.)
întreprinzător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: în-tre-prin- info
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreprinzător
  • ‑ntreprinzător
  • întreprinzătorul
  • întreprinzătoru‑
  • ‑ntreprinzătorul
  • ‑ntreprinzătoru‑
plural
  • întreprinzători
  • ‑ntreprinzători
  • întreprinzătorii
  • ‑ntreprinzătorii
genitiv-dativ singular
  • întreprinzător
  • ‑ntreprinzător
  • întreprinzătorului
  • ‑ntreprinzătorului
plural
  • întreprinzători
  • ‑ntreprinzători
  • întreprinzătorilor
  • ‑ntreprinzătorilor
vocativ singular
  • întreprinzătorule
  • ‑ntreprinzătorule
plural
  • întreprinzătorilor
  • ‑ntreprinzătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întreprinzător, întreprinzătorisubstantiv masculin
întreprinzătoare, întreprinzătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană fizică autorizată sau persoană juridică având sarcina înființării, gestionării, organizării și conducerii unei afaceri, la care participă cu capitalul său și (sau) cu capital atras. DEX '09 MDN '00
etimologie:
  • Întreprinde + sufix -ător. DEX '09 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.