inversare sf [At: DA ms / Pl: ~sări / E: inversa] 1-2 Schimbare a ordinii (inițiale sau) firești Si: inversiune (1-2). 3 Realizare a ceva în mod contrar ordinii firești Si: inversiune (3). 4-5 Întoarcere (pe dos) Si: Si: inversiune (4-5). 6 Schimbare a sensului curentului electric. 7 Răsturnare.

INVERSARE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa. Inversarea rolurilor.

INVERSARE s.f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie. [< inversa].

inversa vt [At: BUL. COM. IST. V, 147 / Pzi: ~sez / E: fr inverser] 1-2 A schimba ordinea (inițială sau) normală. 3 A face ceva în mod contrar ordinii firești. 4-5 A întoarce (pe dos). 6 A răsturna. 7 (Spc) A schimba sensul curentului electric.

INVERSA, inversez, vb. I. Tranz. A face (ceva) invers, a întoarce pe dos, a răsturna. A inversa ordinea cuvintelor.

INVERSA vb. I. tr. A răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ♦ A schimba sensul unui curent electric. [< fr. inverser].

INVERSA vb. tr. a răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ◊ a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale. (< fr. inverser)

A INVERSA ~ez tranz. 1) (poziția, ordinea obiectelor etc.) A schimba invers. 2) A prezenta invers. ~ lucrurile. /<fr. inverser, lat. inversare

*inverséz v. tr. (d. invers orĭ lat. inversare, id. V. vărs). Așez invers, întorc.

inversare s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări

inversare s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări

inversare s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări

inversa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inversez, 3 inversează; conj. prez. 1 sg. să inversez, 3 să inverseze

inversa (a ~) vb., ind. prez. 3 inversează

inversa vb., ind. prez. 1 sg. inversez, 3 sg. și pl. inversează

INVERSARE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.)

INVERSARE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.)

INVERSA vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)

INVERSA vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)

inversare, procedeu de prezentare a unei idei muzicale pe un principiu de simetrie* (în „oglindă”), în așa fel încât sensul intervalelor* să fie contrar aceluia din „original” (din urcătoare, intervalele devin suitoare și invers). Proprie canonului (4) i. a continuat să joace un rol important și în prezentarea răspunsului* în fugă*. Pentru păstrarea caracterului tonal al răspunsului, i. respectă doar „pasul” intervalic nu și calitatea intervalului (de pildă, secunda* poate deveni din mare mică și invers, de terță* în secundă și invers, ce asigură de asemenea un răspuns de fugă tonal); dimpotrivă, o i. riguroasă respectă (ca și răspunsul de fugă real) natura și calitatea intervalelor. Ca procedeu de variere a seriei*, i. trebuie să redea cu strictețe natura și calitatea intervalelor stării originare și, în plus, să obțină simetria pornind de la o axă ce trece prin primul sunet al seriei. Echiv. fr. renversement; germ. Umkehrung.