2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune. – V. inversa.

INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune. – V. inversa.

inversare sf [At: DA ms / Pl: ~sări / E: inversa] 1-2 Schimbare a ordinii (inițiale sau) firești Si: inversiune (1-2). 3 Realizare a ceva în mod contrar ordinii firești Si: inversiune (3). 4-5 Întoarcere (pe dos) Si: Si: inversiune (4-5). 6 Schimbare a sensului curentului electric. 7 Răsturnare.

INVERSÁRE, inversări, s. f. Acțiunea de a inversa. Inversarea rolurilor.

INVERSÁRE s.f. Acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie. [< inversa].

INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din fr. inverser.

INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos; a răsturna. – Din fr. inverser.

inversa vt [At: BUL. COM. IST. V, 147 / Pzi: ~sez / E: fr inverser] 1-2 A schimba ordinea (inițială sau) normală. 3 A face ceva în mod contrar ordinii firești. 4-5 A întoarce (pe dos). 6 A răsturna. 7 (Spc) A schimba sensul curentului electric.

INVERSÁ, inversez, vb. I. Tranz. A face (ceva) invers, a întoarce pe dos, a răsturna. A inversa ordinea cuvintelor.

INVERSÁ vb. I. tr. A răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ♦ A schimba sensul unui curent electric. [< fr. inverser].

INVERSÁ vb. tr. a răsturna o situație, o ordine (firească); a face ceva invers. ◊ a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale. (< fr. inverser)

A INVERSÁ ~éz tranz. 1) (poziția, ordinea obiectelor etc.) A schimba invers. 2) A prezenta invers. ~ lucrurile. /<fr. inverser, lat. inversare

*inverséz v. tr. (d. invers orĭ lat. inversare, id. V. vărs). Așez invers, întorc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inversáre s. f., g.-d. art. inversắrii; pl. inversắri

inversáre s. f., g.-d. art. inversării; pl. inversări

inversá (a ~) vb., ind. prez. 3 inverseáză

inversá vb., ind. prez. 1 sg. inverséz, 3 sg. și pl. inverseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVERSÁRE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.)

INVERSARE s. intervertire, inversiune, răsturnare. (~ a ordinii cuvintelor într-un enunț.)

INVERSÁ vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)

INVERSA vb. a interverti, a răsturna. (A ~ ordinea elementelor unei serii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

inversare, procedeu de prezentare a unei idei muzicale pe un principiu de simetrie* (în „oglindă”), în așa fel încât sensul intervalelor* să fie contrar aceluia din „original” (din urcătoare, intervalele devin suitoare și invers). Proprie canonului (4) i. a continuat să joace un rol important și în prezentarea răspunsului* în fugă*. Pentru păstrarea caracterului tonal al răspunsului, i. respectă doar „pasul” intervalic nu și calitatea intervalului (de pildă, secunda* poate deveni din mare mică și invers, de terță* în secundă și invers, ce asigură de asemenea un răspuns de fugă tonal); dimpotrivă, o i. riguroasă respectă (ca și răspunsul de fugă real) natura și calitatea intervalelor. Ca procedeu de variere a seriei*, i. trebuie să redea cu strictețe natura și calitatea intervalelor stării originare și, în plus, să obțină simetria pornind de la o axă ce trece prin primul sunet al seriei. Echiv. fr. renversement; germ. Umkehrung.

Intrare: inversare
inversare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inversare
  • inversarea
plural
  • inversări
  • inversările
genitiv-dativ singular
  • inversări
  • inversării
plural
  • inversări
  • inversărilor
vocativ singular
plural
Intrare: inversa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inversa
  • inversare
  • inversat
  • inversatu‑
  • inversând
  • inversându‑
singular plural
  • inversea
  • inversați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inversez
(să)
  • inversez
  • inversam
  • inversai
  • inversasem
a II-a (tu)
  • inversezi
(să)
  • inversezi
  • inversai
  • inversași
  • inversaseși
a III-a (el, ea)
  • inversea
(să)
  • inverseze
  • inversa
  • inversă
  • inversase
plural I (noi)
  • inversăm
(să)
  • inversăm
  • inversam
  • inversarăm
  • inversaserăm
  • inversasem
a II-a (voi)
  • inversați
(să)
  • inversați
  • inversați
  • inversarăți
  • inversaserăți
  • inversaseți
a III-a (ei, ele)
  • inversea
(să)
  • inverseze
  • inversau
  • inversa
  • inversaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inversare

etimologie:

  • vezi inversa
    surse: DEX '98 DEX '09

inversa

  • 1. A schimba ordinea inițială sau normală, firească; a face (ceva) invers; a întoarce pe dos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: interverti răsturna attach_file un exemplu
    exemple
    • A inversa ordinea cuvintelor.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale.
      surse: DN MDN '00

etimologie: