inversare, procedeu de prezentare a unei idei muzicale pe un principiu de simetrie* (în „oglindă”), în așa fel încât sensul intervalelor* să fie contrar aceluia din „original” (din urcătoare, intervalele devin suitoare și invers). Proprie canonului (4) i. a continuat să joace un rol important și în prezentarea răspunsului* în fugă*. Pentru păstrarea caracterului tonal al răspunsului, i. respectă doar „pasul” intervalic nu și calitatea intervalului (de pildă, secunda* poate deveni din mare mică și invers, de terță* în secundă și invers, ce asigură de asemenea un răspuns de fugă tonal); dimpotrivă, o i. riguroasă respectă (ca și răspunsul de fugă real) natura și calitatea intervalelor. Ca procedeu de variere a seriei*, i. trebuie să redea cu strictețe natura și calitatea intervalelor stării originare și, în plus, să obțină simetria pornind de la o axă ce trece prin primul sunet al seriei. Echiv. fr. renversement; germ. Umkehrung.