12 definiții pentru inventaria


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inventaria vt [At: DA / P: ~ri-a / Pzi: ~iez / E: it inventariare] 1-3 A întocmi un inventar (1-2, 5) Si: (iuz) a inventaria (1-3).

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.

INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. (Cu privire la bunuri) A înregistra în inventar indicînd și valoarea obiectelor înregistrate. (Refl. pas.) O dată cu încheierea bilanțului unei întreprinderi comerciale, se inventariază și mărfurile nevîndute, aflate în magazie. – Pronunțat: -ri-a.

INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier].

INVENTARIÁ vb. tr. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise. (< it. inventariare)

A INVENTARIÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A înregistra în inventar. [Sil. -ri-a] / Din inventar

*inventariéz v. tr. (d. inventariŭ; it. inventariare; fr. -torier). Fac un inventariŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inventariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 inventariáză, 1 pl. inventariém (-ri-em); conj. prez. 3 să inventariéze; ger. inventariínd (-ri-ind)

inventariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. inventariéz, 3 sg. și pl. inventariáză, 1 pl. inventariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inventariéze; ger. inventariínd (sil. -ri-ind)

inventaria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. inventariază, 1 pl. inventariem, ger. inventariind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVENTARIÁ vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)

INVENTARIA vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)

Intrare: inventaria
  • silabație: -ri-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inventaria
  • inventariere
  • inventariat
  • inventariatu‑
  • inventariind
  • inventariindu‑
singular plural
  • inventaria
  • inventariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inventariez
(să)
  • inventariez
  • inventariam
  • inventariai
  • inventariasem
a II-a (tu)
  • inventariezi
(să)
  • inventariezi
  • inventariai
  • inventariași
  • inventariaseși
a III-a (el, ea)
  • inventaria
(să)
  • inventarieze
  • inventaria
  • inventarie
  • inventariase
plural I (noi)
  • inventariem
(să)
  • inventariem
  • inventariam
  • inventariarăm
  • inventariaserăm
  • inventariasem
a II-a (voi)
  • inventariați
(să)
  • inventariați
  • inventariați
  • inventariarăți
  • inventariaserăți
  • inventariaseți
a III-a (ei, ele)
  • inventaria
(să)
  • inventarieze
  • inventariau
  • inventaria
  • inventariaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inventaria

etimologie: