2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

INVECTIVARE, invectivări, s. f. Acțiunea de a invectiva și rezultatul ei. – V. invectiva.

INVECTIVARE, invectivări, s. f. Acțiunea de a invectiva și rezultatul ei. – V. invectiva.

invectivare sf [At: DN3 / Pl: ~vări / E: invectiva] (Frr) Insultare.

INVECTIVARE s.f. Acțiunea de a invectiva. [< invectiva].

INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

invectiva vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 77 / Pzi: ~vez / E: fr invectiver] (Frr) A insulta.

INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.

INVECTIVA vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].

INVECTIVA vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)

A INVECTIVA ~ez tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver

*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.

Ortografice DOOM

invectivare s. f., pl. invectivări

invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. invectivez, 3 invectivea; conj. prez. 1 sg. să invectivez, 3 să invectiveze

invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectivea

invectiva vb., ind. prez. 1 sg. invectivez, 3 sg. și pl. invectivea

Sinonime

INVECTIVA vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.

invectiva vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA.

Intrare: invectivare
invectivare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invectivare
  • invectivarea
plural
  • invectivări
  • invectivările
genitiv-dativ singular
  • invectivări
  • invectivării
plural
  • invectivări
  • invectivărilor
vocativ singular
plural
Intrare: invectiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invectiva
  • invectivare
  • invectivat
  • invectivatu‑
  • invectivând
  • invectivându‑
singular plural
  • invectivea
  • invectivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invectivez
(să)
  • invectivez
  • invectivam
  • invectivai
  • invectivasem
a II-a (tu)
  • invectivezi
(să)
  • invectivezi
  • invectivai
  • invectivași
  • invectivaseși
a III-a (el, ea)
  • invectivea
(să)
  • invectiveze
  • invectiva
  • invectivă
  • invectivase
plural I (noi)
  • invectivăm
(să)
  • invectivăm
  • invectivam
  • invectivarăm
  • invectivaserăm
  • invectivasem
a II-a (voi)
  • invectivați
(să)
  • invectivați
  • invectivați
  • invectivarăți
  • invectivaserăți
  • invectivaseți
a III-a (ei, ele)
  • invectivea
(să)
  • invectiveze
  • invectivau
  • invectiva
  • invectivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

invectivare, invectivărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a invectiva și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi invectiva DEX '09 DEX '98 DN

invectiva, invectivezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.