10 definiții pentru intui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intui vt [At: CĂLINESCU, I. 311 / Pzi: ~esc / E: intuiție] 1 A cunoaște ceva prin intuiție (1). 2 A pătrunde repede esența problemelor pe baza unor cunoștințe temeinice sau a experienței acumulate.

INTUÍ, intuiesc, vb. IV. Tranz. A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate. – Din it. intuire, lat. intueri.

INTUÍ, intuiesc, vb. IV. Tranz. A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate. – Din it. intuire, lat. intueri.

INTUÍ, intuiesc, vb. IV. Tranz. A sezisa, a înțelege, a pătrunde repede, în mod intuitiv, în esența problemelor, fenomenelor etc. [Oamenii din popor] intuiau că Pușkin fusese un mare poet al poporului rus și că opera lui va dăinui peste veacuri. STANCU, U.R.S.S. 146.

INTUÍ vb. IV. tr. A înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate. [P.i. -iesc, conj. -iască, ger. -ind. / < intuiție].

INTUÍ vb. tr. a înțelege, a pătrunde ceva prin intuiție, pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței acumulate. (< it. intuire, lat. intueri)

A INTUÍ ~iésc tranz. (esența lucrurilor sau fenomenelor) A înțelege prin intuiție. /Din intuiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intuiésc, imperf. 3 sg. intuiá; conj. prez. 3 să intuiáscă

intuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. intuiésc, imperf. 3 sg. intuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. intuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTUÍ vb. 1. a ghici, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.) 2. v. presimți, a simți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întâmple.) 3. v. sesiza.

INTUI vb. 1. a ghici, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.) 2. a anticipa, a presimți, a simți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întîmple.) 3. a înțelege, a sesiza, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intențiile.)

Intrare: intui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intui
  • intuire
  • intuit
  • intuitu‑
  • intuind
  • intuindu‑
singular plural
  • intuiește
  • intuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intuiesc
(să)
  • intuiesc
  • intuiam
  • intuii
  • intuisem
a II-a (tu)
  • intuiești
(să)
  • intuiești
  • intuiai
  • intuiși
  • intuiseși
a III-a (el, ea)
  • intuiește
(să)
  • intuiască
  • intuia
  • intui
  • intuise
plural I (noi)
  • intuim
(să)
  • intuim
  • intuiam
  • intuirăm
  • intuiserăm
  • intuisem
a II-a (voi)
  • intuiți
(să)
  • intuiți
  • intuiați
  • intuirăți
  • intuiserăți
  • intuiseți
a III-a (ei, ele)
  • intuiesc
(să)
  • intuiască
  • intuiau
  • intui
  • intuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intui

  • 1. A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sesiza înțelege un exemplu
    exemple
    • [Oamenii din popor] intuiau că Pușkin fusese un mare poet al poporului rus și că opera lui va dăinui peste veacuri. STANCU, U.R.S.S. 146.
      surse: DLRLC

etimologie: