13 definiții pentru introductiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTRODUCTÍV, -Ă, introductivi, -e, adj. Care servește ca introducere; de (la) început. – Din fr. introductif.

INTRODUCTÍV, -Ă, introductivi, -e, adj. Care servește ca introducere; de (la) început. – Din fr. introductif.

introductiv, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. I, 348 / Pl: ~i, ~e / E: fr introductif] 1 Care face ca ceva sau cineva să intre undeva. 2-3 Care face ca o persoană să fie (primită sau) invitată de către cineva. 4 Care face ca cineva să fie admis într-o organizație, instituție etc. 5 Care ajută pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate. 6 Care introduce o concepție, o teorie. 7 Care instituie un obicei. 8 Care pune în practică o teorie. 9-11 Care servește ca introducere (14-16). 12-14 Care se află în introducere (14-16).

INTRODUCTÍV, -Ă, introductivi, -e, adj. Care servește ca introducere, de (la) început. Cuvînt introductiv.Cine iubește muzica, și e deprins să o înțeleagă, are să vază desigur lumină la atingerea lui sol diez al melodiei după cele patru tacte introductive ale celebrei sonate. CARAGIALE, N. F. 28.

INTRODUCTÍV, -Ă adj. De introducere, de (la) început. [< fr. introductif].

INTRODUCTÍV, -Ă adj. de introducere, de (la) început; preliminar. (< fr. introductif)

INTRODUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care servește drept introducere; cu care se începe ceva. /<fr. introductif

introductiv a. care servă de introducțiune.

*introductív, -ă adj. (d. lat. introductus, introdus, cu sufixu -iv; fr. introductif). Care servește la introducere: cuvinte introductive. Jur. Care servește ca început uneĭ procedurĭ: cercetare introductivă de instanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

introductív adj. m., pl. introductívi; f. introductívă, pl. introductíve

introductív adj. m., pl. introductívi; f. sg. introductívă, pl. introductíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTRODUCTÍV adj. preliminar, (livr.) liminar, (înv.) precuvântător. (Cuvânt ~.)

INTRODUCTIV adj. preliminar, (înv.) precuvîntător. (Cuvînt ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTRODUCTÍV, -Ă adj. (< fr. introductif): în sintagmele cuvânt introductiv și element introductiv (v.).

Intrare: introductiv
introductiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • introductiv
  • introductivul
  • introductivu‑
  • introducti
  • introductiva
plural
  • introductivi
  • introductivii
  • introductive
  • introductivele
genitiv-dativ singular
  • introductiv
  • introductivului
  • introductive
  • introductivei
plural
  • introductivi
  • introductivilor
  • introductive
  • introductivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

introductiv

  • 1. Care servește ca introducere; de (la) început.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: liminar precuvântător preliminar (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cuvânt introductiv.
      surse: DLRLC
    • Cine iubește muzica, și e deprins să o înțeleagă, are să vază desigur lumină la atingerea lui sol diez al melodiei după cele patru tacte introductive ale celebrei sonate. CARAGIALE, N. F. 28.
      surse: DLRLC

etimologie: