2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intricat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: intrica] (Liv) 1 Intersectat la întâmplare. 2 Confundat. 3 Încurcat. 4 Intrigat (2).

intrica [At: DN3 / Pzi: ~ric / E: it, lat intricare] (Liv) 1-2 vtr A (se) intersecta la întâmplare. 3-4 vtr A (se) confunda. 5-6 vtr A (se) încurca. 7 vi A intriga (2).

INTRICA vb. I. tr., refl. (Liv.) 1. A (se) încurca, a (se) intersecta la întîmplare. 2. A (se) confunda; a (se) încurca; a intriga, a face intrigi. [P.i. intric. / < it., lat. intricare].

INTRICA vb. tr., refl. 1. a (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare. 2. a (se) confunda; a face intrigi. (< lat. intricare, fr. intriquer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intrica vb., ind. prez. 3 sg. intri

Intrare: intricat
intricat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intricat
  • intricatul
  • intricatu‑
  • intrica
  • intricata
plural
  • intricați
  • intricații
  • intricate
  • intricatele
genitiv-dativ singular
  • intricat
  • intricatului
  • intricate
  • intricatei
plural
  • intricați
  • intricaților
  • intricate
  • intricatelor
vocativ singular
plural
intricare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intricare
  • intricarea
plural
  • intricări
  • intricările
genitiv-dativ singular
  • intricări
  • intricării
plural
  • intricări
  • intricărilor
vocativ singular
plural
Intrare: intrica
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intrica
  • intricare
  • intricat
  • intricatu‑
  • intricând
  • intricându‑
singular plural
  • intri
  • intricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intric
(să)
  • intric
  • intricam
  • intricai
  • intricasem
a II-a (tu)
  • intrici
(să)
  • intrici
  • intricai
  • intricași
  • intricaseși
a III-a (el, ea)
  • intri
(să)
  • intrice
  • intrica
  • intrică
  • intricase
plural I (noi)
  • intricăm
(să)
  • intricăm
  • intricam
  • intricarăm
  • intricaserăm
  • intricasem
a II-a (voi)
  • intricați
(să)
  • intricați
  • intricați
  • intricarăți
  • intricaserăți
  • intricaseți
a III-a (ei, ele)
  • intri
(să)
  • intrice
  • intricau
  • intrica
  • intricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intrica, intricverb

livresc
  • 1. A (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare. DN
  • 2. A (se) confunda; a (se) încurca; a face intrigi. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.