opțiuni

4 definiții pentru intricat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intricat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: intrica] (Liv) 1 Intersectat la întâmplare. 2 Confundat. 3 Încurcat. 4 Intrigat (2).

INTRICA vb. I. tr., refl. (Liv.) 1. A (se) încurca, a (se) intersecta la întîmplare. 2. A (se) confunda; a (se) încurca; a intriga, a face intrigi. [P.i. intric. / < it., lat. intricare].

INTRICA vb. tr., refl. 1. a (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare. 2. a (se) confunda; a face intrigi. (< lat. intricare, fr. intriquer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intrica vb., ind. prez. 3 sg. intrică

Intrare: intricat
intricat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intricat
  • intricatul
  • intricatu‑
  • intricată
  • intricata
plural
  • intricați
  • intricații
  • intricate
  • intricatele
genitiv-dativ singular
  • intricat
  • intricatului
  • intricate
  • intricatei
plural
  • intricați
  • intricaților
  • intricate
  • intricatelor
vocativ singular — —
plural — —
intricare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intricare
  • intricarea
plural
  • intricări
  • intricările
genitiv-dativ singular
  • intricări
  • intricării
plural
  • intricări
  • intricărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)