2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTOLERANT, -Ă, intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor, netolerant. – Din fr. intolérant.

INTOLERANT, -Ă, intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor, netolerant. – Din fr. intolérant.

INTOLERANȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.

INTOLERANȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.

intolerant, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 185 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intolérant] 1-2 Care nu tolerează nici o (greșeală sau) abatere de la norme Si: neîngăduitor, netolerant.

intoleranță sf [At: MAIORESCU, CR. III, 174 / Pl: ~țe / E: fr intolérance] 1 Refuz de a tolera (greșeli sau) nesupunere la norme Si: neîngăduință, netoleranță. 2 (Log) Incapacitate a unui sistem de a tolera abateri de la norme. 3 (Med) Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente sau alimente.

INTOLERANT, -Ă, intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor. Certitudinea e severă și intolerantă. C. PETRESCU, Î. II 185.

INTOLERANȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduire. Din poema...«Savonarola», alăturea de vederi înalte, iese un suflu de intoleranță, de sectarism. GHEREA, ST. CR. I 175. 2. (Med.) Incapacitatea de a suporta unele medicamente. Intoleranță pentru sulfamide.

INTOLERANT, -Ă adj. Neîngăduitor. [Cf. fr. intolérant].

INTOLERANȚĂ s.f. 1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza].

INTOLERANT, -Ă adj. 1. care nu respectă libertatea de gândire, care nu suportă altă credință, religie decât a sa; fanatic. 2. (despre organism) care nu suportă (un medicament). (< fr. intolérant)

INTOLERANȚĂ s. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance)

INTOLERANT ~tă (~ți, ~te) Care nu este tolerant; neîngăduitor. /<fr. intolérant

INTOLERANȚĂ ~e f. 1) Caracter intolerant; lipsă de toleranță; neîngăduință. 2) Atitudine de intolerant. 3) Inaptitudine a organismului de a tolera unele medicamente, alimente. /<fr. intolérance

intoleranță f. lipsă de toleranță.

*intoleránt, -ă adj. (lat. in-tólerans, -ántis). Care nu tolerează gusturile, dorințele, opiniunile, credințele altuĭa: om, caracter intolerant.

*intoleránță f., pl. e (lat. intolerantia). Lipsă de toleranță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intolerant adj. m., pl. intoleranți; f. intolerantă, pl. intolerante

intoleranță s. f., g.-d. art. intoleranței; pl. intoleranțe

intolerant adj. m., pl. intoleranți; f. intolerantă, pl. intolerante

intoleranță s. f., g.-d. art. intoleranței; pl. intoleranțe

intoleranță s. f., pl. intoleranțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTOLERANT adj. v. neîngăduitor.

INTOLERANȚĂ s. neîngăduință.

INTOLERANT adj. necruțător, neiertător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~.)

Intoleranță ≠ îngăduință, toleranță

Intrare: intolerant
intolerant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intolerant
  • intolerantul
  • intolerantu‑
  • intolerantă
  • intoleranta
plural
  • intoleranți
  • intoleranții
  • intolerante
  • intolerantele
genitiv-dativ singular
  • intolerant
  • intolerantului
  • intolerante
  • intolerantei
plural
  • intoleranți
  • intoleranților
  • intolerante
  • intolerantelor
vocativ singular
plural
Intrare: intoleranță
intoleranță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intoleranță
  • intoleranța
plural
  • intoleranțe
  • intoleranțele
genitiv-dativ singular
  • intoleranțe
  • intoleranței
plural
  • intoleranțe
  • intoleranțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intolerant, intolerantăadjectiv

etimologie:

intoleranță, intoleranțesubstantiv feminin

  • 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Din poema...«Savonarola», alăturea de vederi înalte, iese un suflu de intoleranță, de sectarism. GHEREA, ST. CR. I 175. DLRLC
  • 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Intoleranță pentru sulfamide. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.