13 definiții pentru intolerant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intolerant, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 185 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intolérant] 1-2 Care nu tolerează nici o (greșeală sau) abatere de la norme Si: neîngăduitor, netolerant.

INTOLERÁNT, -Ă, intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor, netolerant. – Din fr. intolérant.

INTOLERÁNT, -Ă, intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor, netolerant. – Din fr. intolérant.

INTOLERÁNT, -Ă, intoleranți, -te, adj. Care nu e tolerant; neîngăduitor. Certitudinea e severă și intolerantă. C. PETRESCU, Î. II 185.

INTOLERÁNT, -Ă adj. Neîngăduitor. [Cf. fr. intolérant].

INTOLERÁNT, -Ă adj. 1. care nu respectă libertatea de gândire, care nu suportă altă credință, religie decât a sa; fanatic. 2. (despre organism) care nu suportă (un medicament). (< fr. intolérant)

INTOLERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este tolerant; neîngăduitor. /<fr. intolérant

intolerant a. care nu e tolerant.

*intoleránt, -ă adj. (lat. in-tólerans, -ántis). Care nu tolerează gusturile, dorințele, opiniunile, credințele altuĭa: om, caracter intolerant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intoleránt adj. m., pl. intoleránți; f. intolerántă, pl. intoleránte

intoleránt adj. m. tolerant


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTOLERÁNT adj. v. neîngăduitor.

INTOLERANT adj. necruțător, neiertător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~.)

Intrare: intolerant
intolerant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intolerant
  • intolerantul
  • intolerantu‑
  • intolerantă
  • intoleranta
plural
  • intoleranți
  • intoleranții
  • intolerante
  • intolerantele
genitiv-dativ singular
  • intolerant
  • intolerantului
  • intolerante
  • intolerantei
plural
  • intoleranți
  • intoleranților
  • intolerante
  • intolerantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intolerant

etimologie: