2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTIMIDÁT, -Ă, intimidați, -te, adj. Cuprins de timiditate; care exprimă timiditatea; speriat; încurcat, zăpăcit. – V. intimida.

INTIMIDÁT, -Ă, intimidați, -te, adj. Cuprins de timiditate; care exprimă timiditatea; speriat; încurcat, zăpăcit. – V. intimida.

intimidat, ~ă a [At: CĂLINESCU, E. O. I, 33 / Pl: ~ați, ~e / E: intimida] 1 Lipsit de îndrăzneală. 2 Care exprimă nesiguranță de sine. 2 Înfricoșat2. 3 Zăpăcit2.

INTIMIDÁT, -Ă, intimidați, -te, adj. Cuprins de timiditate; care exprimă timiditate; încurcat, zăpăcit. Privire intimidată.Intimidat, se ridicase în picioare. DUMITRIU, N. 48.

INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid; a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.

intimida [At: VLAHUȚĂ, D. 203 / Pzi: ~dez / E: fr intimider] 1 vr A deveni timid. 2 vt A face pe cineva să devină timid. 3 vt A insufla cuiva teamă, frică Si: a înfricoșa, a speria. 4 vr A simți teamă, frică etc. Si: a se speria. 5-6 vtr A (se) zăpăci.

INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.

INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană) A face să devină timid, a insufla teamă; a speria, a încurca, a zăpăci. Frumusețea ei... mă intimida. GALACTION, O. I 98. Liniștea Anei îl intimida. VLAHUȚĂ, O. A. III 122. ◊ Refl. Se intimidează înaintea a tot ce e mare. C. PETRESCU, Î. II 58.

INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].

INTIMIDÁ vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. (< fr. intimider)

A SE INTIMIDÁ mă ~éz intranz. A deveni timid; a fi cuprins de un sentiment de rușine, de jenă; a se sfii; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<fr. intimider

A INTIMIDÁ ~éz tranz. A face să se intimideze. /<fr. intimider

intimidà v. 1. a băga frică în cineva; 2. a se speria.

*intimidéz v. tr. (fr. intimider, d. timide, timid). Inspir frică (dar nu așa de mult cum se înțelege pin înfricoșez): copiiĭ s’aŭ intimidat cînd aŭ văzut fața serioasă a profesoruluĭ lor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intimidá (a ~) vb., ind. prez. 3 intimideáză

intimidá vb., ind. prez. 1 sg. intimidéz, 3 sg. și pl. intimideáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTIMIDÁT adj. 1. v. fâstâcit. 2. speriat, (rar) timorat. (E puțin cam ~ de greutatea rolului.)

INTIMIDAT adj. 1. fîstîcit, încurcat, zăpăcit, (reg.) teșmenit, (Olt. și Munt.) rătutit. (Om ~.) 2. speriat, (rar) timorat. (E puțin cam ~.)

INTIMIDÁ vb. 1. v. fâstâci. 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)

INTIMIDA vb. 1. a se fîstîci, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?) 2. a (se) speria, (rar) a (se) timora. (Îl ~ greutatea rolului.)

A (se) intimida ≠ a (se) îmbărbăta, a (se) încumeta, a îndrăzni, a (se) încuraja

Intrare: intimidat
intimidat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intimidat
  • intimidatul
  • intimidatu‑
  • intimida
  • intimidata
plural
  • intimidați
  • intimidații
  • intimidate
  • intimidatele
genitiv-dativ singular
  • intimidat
  • intimidatului
  • intimidate
  • intimidatei
plural
  • intimidați
  • intimidaților
  • intimidate
  • intimidatelor
vocativ singular
plural
Intrare: intimida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intimida
  • intimidare
  • intimidat
  • intimidatu‑
  • intimidând
  • intimidându‑
singular plural
  • intimidea
  • intimidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intimidez
(să)
  • intimidez
  • intimidam
  • intimidai
  • intimidasem
a II-a (tu)
  • intimidezi
(să)
  • intimidezi
  • intimidai
  • intimidași
  • intimidaseși
a III-a (el, ea)
  • intimidea
(să)
  • intimideze
  • intimida
  • intimidă
  • intimidase
plural I (noi)
  • intimidăm
(să)
  • intimidăm
  • intimidam
  • intimidarăm
  • intimidaserăm
  • intimidasem
a II-a (voi)
  • intimidați
(să)
  • intimidați
  • intimidați
  • intimidarăți
  • intimidaserăți
  • intimidaseți
a III-a (ei, ele)
  • intimidea
(să)
  • intimideze
  • intimidau
  • intimida
  • intimidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intimidat

etimologie:

  • vezi intimida
    surse: DEX '98 DEX '09

intimida

etimologie: