2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTIMIDÁRE, intimidări, s. f. Faptul de a (se) intimida.V. intimida.

INTIMIDÁRE, intimidări, s. f. Faptul de a (se) intimida.V. intimida.

intimidare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 118 / Pl: ~dări / E: intimida] 1 Lipsă de îndrăzneală. 2 Determinare a cuiva să-și piardă siguranța de sine. 3 Insuflare cuiva a unor sentimente de teamă, frică. 4 Zăpăcire.

INTIMIDÁRE s. f. Acțiunea de a (se) intimida; înfricoșare.

INTIMIDÁRE s.f. Acțiunea de a intimida și rezultatul ei; speriere, înfricoșare. [< intimida].

INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid; a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.

intimida [At: VLAHUȚĂ, D. 203 / Pzi: ~dez / E: fr intimider] 1 vr A deveni timid. 2 vt A face pe cineva să devină timid. 3 vt A insufla cuiva teamă, frică Si: a înfricoșa, a speria. 4 vr A simți teamă, frică etc. Si: a se speria. 5-6 vtr A (se) zăpăci.

INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider.

INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană) A face să devină timid, a insufla teamă; a speria, a încurca, a zăpăci. Frumusețea ei... mă intimida. GALACTION, O. I 98. Liniștea Anei îl intimida. VLAHUȚĂ, O. A. III 122. ◊ Refl. Se intimidează înaintea a tot ce e mare. C. PETRESCU, Î. II 58.

INTIMIDÁ vb. I. tr., refl. A (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. [< fr. intimider, cf. lat., it. intimidare].

INTIMIDÁ vb. tr., refl. a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci. (< fr. intimider)

A SE INTIMIDÁ mă ~éz intranz. A deveni timid; a fi cuprins de un sentiment de rușine, de jenă; a se sfii; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. /<fr. intimider

A INTIMIDÁ ~éz tranz. A face să se intimideze. /<fr. intimider

intimidà v. 1. a băga frică în cineva; 2. a se speria.

*intimidéz v. tr. (fr. intimider, d. timide, timid). Inspir frică (dar nu așa de mult cum se înțelege pin înfricoșez): copiiĭ s’aŭ intimidat cînd aŭ văzut fața serioasă a profesoruluĭ lor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intimidáre s. f., g.-d. art. intimidắrii; pl. intimidắri

intimidáre s. f., g.-d. art. intimidării; pl. intimidări

intimidá (a ~) vb., ind. prez. 3 intimideáză

intimidá vb., ind. prez. 1 sg. intimidéz, 3 sg. și pl. intimideáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTIMIDÁRE s. 1. v. fâstâcire. 2. v. fâstâceală. 3. speriere, (rar) timorare. (~ cuiva.)

INTIMIDARE s. 1. fîstîceală, zăpăceală, (Olt.) rătuteală. (Stare de ~.) 2. speriere, (rar) timorare. (~ cuiva.)

arată toate definițiile

Intrare: intimidare
intimidare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intimidare
  • intimidarea
plural
  • intimidări
  • intimidările
genitiv-dativ singular
  • intimidări
  • intimidării
plural
  • intimidări
  • intimidărilor
vocativ singular
plural
Intrare: intimida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intimida
  • intimidare
  • intimidat
  • intimidatu‑
  • intimidând
  • intimidându‑
singular plural
  • intimidea
  • intimidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intimidez
(să)
  • intimidez
  • intimidam
  • intimidai
  • intimidasem
a II-a (tu)
  • intimidezi
(să)
  • intimidezi
  • intimidai
  • intimidași
  • intimidaseși
a III-a (el, ea)
  • intimidea
(să)
  • intimideze
  • intimida
  • intimidă
  • intimidase
plural I (noi)
  • intimidăm
(să)
  • intimidăm
  • intimidam
  • intimidarăm
  • intimidaserăm
  • intimidasem
a II-a (voi)
  • intimidați
(să)
  • intimidați
  • intimidați
  • intimidarăți
  • intimidaserăți
  • intimidaseți
a III-a (ei, ele)
  • intimidea
(să)
  • intimideze
  • intimidau
  • intimida
  • intimidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intimidare

etimologie:

  • vezi intimida
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

intimida

etimologie: