2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERVIEVÁRE, intervievări, s. f. Acțiunea de a intervieva. [Pr.: -vi-e-] – V. intervieva.

INTERVIEVÁRE, intervievări, s. f. Acțiunea de a intervieva. [Pr.: -vi-e-] – V. intervieva.

intervievare sf [At: DEX / Pl: ~vări / E: intervia] 1-2 Luare a unui interviu (1, 3).

intervieváre s. f. Luarea unui interviu ◊ „Admirabilă, sub acest raport, intervievarea lui A.C., martor al cvasituturor etapelor de dezvoltare pe care le-a parcurs muzica românească.” R.lit. 13 IV 72 p. 12 (din intervieva)

INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer.

INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer.

intervieva vt [At: DA ms / P: ~vi-e~ / Pzi: ~vez / E: fr interviewer] 1-2 A lua cuiva un interviu (1, 3) Si: (înv) a intervia (1-2).

INTERVIEVÁ, intervievez, vb. I. Tranz. (Rar) A lua un interviu. – Pronunțat: -vi-e-.

INTERVIEVÁ vb. I. tr. A lua cuiva un interviu; a intervia. [Pron. -vi-e-. / cf. fr. interviewer].

INTERVIEVÁ vb. tr. a lua cuiva un interviu. (< fr. interviewer)

A INTERVIEVÁ ~éz tranz. A supune unui interviu. [Sil. -vi-e-va] /<fr. interviewer

interviewà v. a avea o întrevedere cu cineva spre a-i cere opiniunea.

*intervievéz v. tr. (d. interviev). Am un interviev cu cineva ca să-ĭ cer părerea: un redactor l-a intervievat pe ministru. – Se scrie și -iewéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*intervieváre (-vi-e-) s. f., g.-d. art. intervievắrii; pl. intervievắri

intervieváre s. f. (sil. -vi-e-), pl. intervievări

intervievá (a ~) (-vi-e-) vb., ind. prez. 3 intervieveáză

intervievá vb. (sil. -vi-e-), ind. prez. 1 sg. intervievéz, 3 sg. și pl. intervieveáză

Intrare: intervievare
intervievare substantiv feminin
  • silabație: -vi-e- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intervievare
  • intervievarea
plural
  • intervievări
  • intervievările
genitiv-dativ singular
  • intervievări
  • intervievării
plural
  • intervievări
  • intervievărilor
vocativ singular
plural
Intrare: intervieva
  • silabație: -vi-e-va info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intervieva
  • intervievare
  • intervievat
  • intervievatu‑
  • intervievând
  • intervievându‑
singular plural
  • intervievea
  • intervievați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intervievez
(să)
  • intervievez
  • intervievam
  • intervievai
  • intervievasem
a II-a (tu)
  • intervievezi
(să)
  • intervievezi
  • intervievai
  • intervievași
  • intervievaseși
a III-a (el, ea)
  • intervievea
(să)
  • intervieveze
  • intervieva
  • intervievă
  • intervievase
plural I (noi)
  • intervievăm
(să)
  • intervievăm
  • intervievam
  • intervievarăm
  • intervievaserăm
  • intervievasem
a II-a (voi)
  • intervievați
(să)
  • intervievați
  • intervievați
  • intervievarăți
  • intervievaserăți
  • intervievaseți
a III-a (ei, ele)
  • intervievea
(să)
  • intervieveze
  • intervievau
  • intervieva
  • intervievaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intervievare

  • 1. Acțiunea de a intervieva.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi intervieva
    surse: DEX '98 DEX '09

intervieva

  • 1. A lua cuiva un interviu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: intervia

etimologie: