14 definiții pentru interstițiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.

interstițiu sn [At: IORGA, L. R. 11 / V: (înv) ~iciu / Pl: ~ii / E: fr interstice, lat interstitium] 1 Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem sau două corpuri aflate unul lângă altul Si: (înv) luft. 2 (Fiz) Spațiu care separă moleculele unui corp. 3 (Rar) Interval de timp.

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Mică regiune din spațiu, situată între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri.

INTERSTÍȚIU s.n. Interval, spațiu intermediar. ♦ Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem. [Pron. -țiu. / cf. fr. interstice, it. interstizio, lat. interstitium].

INTERSTÍȚIU s. n. interval, spațiu liber între două corpuri, între două părți ale unui tot. (< fr. interstice, lat. interstitium)

INTERSTÍȚIU ~i n. Spațiu mic, vid între părțile componente ale unui corp sau între diferite corpuri. [Sil. -ter-sti-țiu] /<lat. interstitium, fr. interstice

interstițiu n. mic interval de timp, mic spațiu gol.

*interstíțiŭ m. (lat. inter-stitium, d. inter, între, și sistere, a opri, d. stare, a sta. V. armi-stițiŭ). Interval, loc gol foarte mic: apa curge pin interstițiile stîncilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

interstițiu [iu pron. ĭu] s. n., art. interstițiul; pl. interstiții, art. interstițiile (desp. -ți-i-)

interstițiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. interstițiul; pl. interstiții, art. interstițiile (-ți-i-)

interstíțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. interstíțiul; pl. interstiții, art. interstíțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: interstițiu
interstițiu substantiv neutru
  • pronunție: interstițĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interstițiu
  • interstițiul
  • interstițiu‑
plural
  • interstiții
  • interstițiile
genitiv-dativ singular
  • interstițiu
  • interstițiului
plural
  • interstiții
  • interstițiilor
vocativ singular
plural
intersticiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

interstițiu, interstițiisubstantiv neutru

  • 1. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: luft
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.