interstițiu sn [At: IORGA, L. R. 11 / V: (înv) ~iciu / Pl: ~ii / E: fr interstice, lat interstitium] 1 Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem sau două corpuri aflate unul lângă altul Si: (înv) luft. 2 (Fiz) Spațiu care separă moleculele unui corp. 3 (Rar) Interval de timp.

INTERSTIȚIU, interstiții, s. n. Mică regiune din spațiu, situată între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri.

INTERSTIȚIU s.n. Interval, spațiu intermediar. ♦ Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem. [Pron. -țiu. / cf. fr. interstice, it. interstizio, lat. interstitium].

INTERSTIȚIU s. n. interval, spațiu liber între două corpuri, între două părți ale unui tot. (< fr. interstice, lat. interstitium)

INTERSTIȚIU ~i n. Spațiu mic, vid între părțile componente ale unui corp sau între diferite corpuri. [Sil. -ter-sti-țiu] /<lat. interstitium, fr. interstice

interstițiu n. mic interval de timp, mic spațiu gol.

*interstíțiŭ m. (lat. inter-stitium, d. inter, între, și sistere, a opri, d. stare, a sta. V. armi-stițiŭ). Interval, loc gol foarte mic: apa curge pin interstițiile stîncilor.

intersticiu sn vz interstițiu

interstițiu [iu pron. ĭu] s. n., art. interstițiul; pl. interstiții, art. interstițiile (desp. -ți-i-)

interstițiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. interstițiul; pl. interstiții, art. interstițiile (-ți-i-)

interstițiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. interstițiul; pl. interstiții, art. interstițiile (sil. -ți-i-)

interstițiu

interstițiu, -ii.