13 definiții pentru interstițiu intersticiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interstițiu sn [At: IORGA, L. R. 11 / V: (înv) ~iciu / Pl: ~ii / E: fr interstice, lat interstitium] 1 Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem sau două corpuri aflate unul lângă altul Si: (înv) luft. 2 (Fiz) Spațiu care separă moleculele unui corp. 3 (Rar) Interval de timp.

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Mică regiune din spațiu, situată între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri.

INTERSTÍȚIU s.n. Interval, spațiu intermediar. ♦ Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem. [Pron. -țiu. / cf. fr. interstice, it. interstizio, lat. interstitium].

INTERSTÍȚIU s. n. interval, spațiu liber între două corpuri, între două părți ale unui tot. (< fr. interstice, lat. interstitium)

INTERSTÍȚIU ~i n. Spațiu mic, vid între părțile componente ale unui corp sau între diferite corpuri. [Sil. -ter-sti-țiu] /<lat. interstitium, fr. interstice

interstițiu n. mic interval de timp, mic spațiu gol.

*interstíțiŭ m. (lat. inter-stitium, d. inter, între, și sistere, a opri, d. stare, a sta. V. armi-stițiŭ). Interval, loc gol foarte mic: apa curge pin interstițiile stîncilor.

intersticiu sn vz interstițiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interstíțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. interstíțiul; pl. interstíții, art. interstíțiile (-ți-i-)

interstíțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. interstíțiul; pl. interstiții, art. interstíțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: interstițiu
interstițiu substantiv neutru
  • pronunție: interstițĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interstițiu
  • interstițiul
  • interstițiu‑
plural
  • interstiții
  • interstițiile
genitiv-dativ singular
  • interstițiu
  • interstițiului
plural
  • interstiții
  • interstițiilor
vocativ singular
plural
intersticiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interstițiu intersticiu

  • 1. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: luft

etimologie: