13 definiții pentru interstițiu intersticiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.

interstițiu sn [At: IORGA, L. R. 11 / V: (înv) ~iciu / Pl: ~ii / E: fr interstice, lat interstitium] 1 Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem sau două corpuri aflate unul lângă altul Si: (înv) luft. 2 (Fiz) Spațiu care separă moleculele unui corp. 3 (Rar) Interval de timp.

INTERSTÍȚIU, interstiții, s. n. Mică regiune din spațiu, situată între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri.

INTERSTÍȚIU s.n. Interval, spațiu intermediar. ♦ Spațiul liber dintre două piese ale aceluiași sistem. [Pron. -țiu. / cf. fr. interstice, it. interstizio, lat. interstitium].

INTERSTÍȚIU s. n. interval, spațiu liber între două corpuri, între două părți ale unui tot. (< fr. interstice, lat. interstitium)

INTERSTÍȚIU ~i n. Spațiu mic, vid între părțile componente ale unui corp sau între diferite corpuri. [Sil. -ter-sti-țiu] /<lat. interstitium, fr. interstice

interstițiu n. mic interval de timp, mic spațiu gol.

*interstíțiŭ m. (lat. inter-stitium, d. inter, între, și sistere, a opri, d. stare, a sta. V. armi-stițiŭ). Interval, loc gol foarte mic: apa curge pin interstițiile stîncilor.

intersticiu sn vz interstițiu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interstíțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. interstíțiul; pl. interstíții, art. interstíțiile (-ți-i-)

interstíțiu s. n. [-țiu pron. -țiu], art. interstíțiul; pl. interstiții, art. interstíțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: interstițiu
interstițiu substantiv neutru
  • pronunție: interstițĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interstițiu
  • interstițiul
  • interstițiu‑
plural
  • interstiții
  • interstițiile
genitiv-dativ singular
  • interstițiu
  • interstițiului
plural
  • interstiții
  • interstițiilor
vocativ singular
plural
intersticiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

interstițiu intersticiu

  • 1. Spațiu (gol) situat între părțile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul lângă altul pe o anumită porțiune din suprafața lor, fără a se atinge.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: luft

etimologie: