2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intersectat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: intersecta] 1 (D. drumuri) Care se încrucișează cu un alt drum. 2 (Gmt; d. drepte) Care are un punct comun cu o altă dreaptă. 3 (Gmt; d. suprafețe, volume) Care are mai multe puncte comune cu o altă suprafață, cu un alt volum. 4 (Mat; d. mulțimi) Care are unul sau mai multe elemente comune cu o altă mulțime.

INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a se întretăia, a se încrucișa. ◊ Tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. – Din fr. intersecter.

INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a se întretăia, a se încrucișa. ◊ Tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. – Din fr. intersecter.

intersecta vtr [At: GEOM. SP. 43 / Pzi: ~tez / E: fr intersecter] (D. drumuri) 1-2 A face o intersecție (1) Si a (se) încrucișa, a (se) întretăia. 3-4 (Gmt; d. drepte) A avea un punct comun cu o altă dreaptă. 5-6 (Gmt; d. suprafețe, volume) A avea mai multe puncte comune cu o altă suprafață, cu un alt volum. 7-8 (Mat; d. mulțimi) A avea unul sau mai multe elemente comune cu o altă mulțime.

INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. Refl. A se întretăia (cu ceva). Drumurile se intersectează.Tranz. (Geom.) Planul P. intersectează planul R.

INTERSECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întretăia. [< fr. intersecter].

INTERSECTÁ vb. tr., refl. a (se) întretăia. (< fr. intersecter)

A SE INTERSECTÁ se ~eáză intranz. (despre drumuri, linii, suprafețe etc.) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se încrucișa; a se întretăia. / Din intersecție

A INTERSECTÁ ~éz tranz. A tăia de-a curmezișul; a întretăia. /Din intersecție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intersectá (a ~) vb., ind. prez. 3 intersecteáză

intersectá vb., ind. prez. 1 sg. intersectéz, 3 sg. și pl. intersecteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERSECTA vb. a se interfera, a se încrucișa, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)

Intrare: intersectat
intersectat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intersectat
  • intersectatul
  • intersectatu‑
  • intersecta
  • intersectata
plural
  • intersectați
  • intersectații
  • intersectate
  • intersectatele
genitiv-dativ singular
  • intersectat
  • intersectatului
  • intersectate
  • intersectatei
plural
  • intersectați
  • intersectaților
  • intersectate
  • intersectatelor
vocativ singular
plural
Intrare: intersecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intersecta
  • intersectare
  • intersectat
  • intersectatu‑
  • intersectând
  • intersectându‑
singular plural
  • intersectea
  • intersectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intersectez
(să)
  • intersectez
  • intersectam
  • intersectai
  • intersectasem
a II-a (tu)
  • intersectezi
(să)
  • intersectezi
  • intersectai
  • intersectași
  • intersectaseși
a III-a (el, ea)
  • intersectea
(să)
  • intersecteze
  • intersecta
  • intersectă
  • intersectase
plural I (noi)
  • intersectăm
(să)
  • intersectăm
  • intersectam
  • intersectarăm
  • intersectaserăm
  • intersectasem
a II-a (voi)
  • intersectați
(să)
  • intersectați
  • intersectați
  • intersectarăți
  • intersectaserăți
  • intersectaseți
a III-a (ei, ele)
  • intersectea
(să)
  • intersecteze
  • intersectau
  • intersecta
  • intersectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intersecta

etimologie: