16 definiții pentru intersecție intersecțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERSÉCȚIE, intersecții, s. f. 1. Loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio.

INTERSÉCȚIE, intersecții, s. f. 1. Loc unde se încrucișează două drumuri; întretăiere. 2. (Mat.) Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi. – Din fr. intersection, lat. intersectio.

intersecție sf [At: MELIK, G. 161 / V: (înv) ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr intersection] 1 Loc unde se încrucișează două drumuri Si: întretăiere. 2 (Gmt) Punct comun a două drepte. 3 (Gmt) Mulțime a punctelor comune a două suprafețe sau a două volume. 4 (Mat) Totalitate a elementelor comune a două mulțimi. corectată

INTERSÉCȚIE, intersecții, s. f. Locul sau punctul unde două corpuri, linii sau suprafețe se întretaie; întretăiere. Intersecția a două planuri este o linie dreaptă.S-au imobilizat la intersecția bulevardelor aceleași automobile. C. PETRESCU, C. V. 280.

INTERSÉCȚIE s.f. Întretăiere; punct, loc de întretăiere. ♦ Loc de întâlnire sau de încrucișare a două sau mai multor drumuri publice, indiferent de unghiurile pe care le fac axele lor. ♦ (Mat.) Punctele comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. [Gen. -iei, var. intersecțiune s.f. / cf. fr. intersection, lat. intersectio].

INTERSÉCȚIE s. f. 1. încrucișare de drumuri publice; întretăiere. 2. (mat.) mulțimea punctelor comune a două linii, suprafețe, corpuri etc. ◊ operație care asociază la două sau mai multe mulțimi date mulțimea elementelor comune tuturor mulțimilor date. (< fr. intersection, lat. intersectio)

INTERSÉCȚIE ~i f. Loc de întâlnire a două suprafețe, drumuri, linii; întretăiere; încrucișare. [G.-D. intersecției; Sil. -ți-e] /<fr. intersection, lat. intersectio, ~onis

intersecțiune sf vz intersecție

INTERSECȚIÚNE s.f. v. intersecție.

intersecți(un)e f. punctul unde liniile sau suprafețele se întretaie.

*intersecțiúne f. (lat. inter-séctio, -ónis. V. secțiune). Geom. Punctu unde doŭă liniĭ, doŭă planurĭ, doŭă solide se taĭe. – Și -écție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intersécție (-ți-e) s. f., art. intersécția (-ți-a), g.-d. art. intersécției; pl. intersécții, art. intersécțiile (-ți-i-)

intersécție s. f., pl. intersécții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERSÉCȚIE s. v. răspântie.

INTERSECȚIE s. încrucișare, întretăiere, răscruce, răspîntie, (pop.) cruce, furca-drumului. (~ a unui drum.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a ieși la intersecție expr. a avea o întîlnire.

Intrare: intersecție
intersecție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intersecție
  • intersecția
plural
  • intersecții
  • intersecțiile
genitiv-dativ singular
  • intersecții
  • intersecției
plural
  • intersecții
  • intersecțiilor
vocativ singular
plural
intersecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intersecțiune
  • intersecțiunea
plural
  • intersecțiuni
  • intersecțiunile
genitiv-dativ singular
  • intersecțiuni
  • intersecțiunii
plural
  • intersecțiuni
  • intersecțiunilor
vocativ singular
plural

intersecție intersecțiune

  • 1. Loc unde se încrucișează două drumuri.
    exemple
    • S-au imobilizat la intersecția bulevardelor aceleași automobile. C. PETRESCU, C. V. 280.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Locul sau punctul unde două corpuri, linii sau suprafețe se întretaie.
      exemple
      • Intersecția a două planuri este o linie dreaptă.
        surse: DLRLC
  • 2. matematică Mulțimea punctelor comune a două linii, a două suprafețe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulțimi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Operație care asociază la două sau mai multe mulțimi date mulțimea elementelor comune tuturor mulțimilor date.
      surse: MDN '00

etimologie: