8 definiții pentru interpoziție interpozițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interpoziție sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr interposition] 1 Interpunere (1). 2 Poziție a unui corp situat la mijloc între alte două corpuri. 3 (Fig) Intervenție în favoarea cuiva a unei autorități. 4 (Jur; îs) ~ de persoane Act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje, pe care nu le-ar putea obține direct.

INTERPOZÍȚIE s.f. 1. Stare a unui lucru așezat între altele. 2. (Fig.) Intervenție a unei autorități superioare. ◊ (Jur.) Interpoziție de persoane = act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obține direct. [Var. interpozițiune s.f. / < fr. interposition, cf. lat. interpositio].

INTERPOZÍȚIE s. f. 1. stare a unui lucru așezat între altele. 2. (fig.) intervenție a unei autorități superioare. ♦ (jur.) ~ de persoane = act prin care o personaă apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje. (< fr. interposition, lat. interpositio)

interpozițiune sf vz interpoziție

INTERPOZIȚIÚNE s.f. v. interpoziție.

*interpozițiúne f. (lat. inter-positio, -ónis). Situațiunea unuĭ corp între doŭă. Fig. Intervenirea uneĭ autoritățĭ superioare. Jur. Interpozițiune de persoane, se zice cînd o persoană transmite alteĭa numele eĭ ca să-ĭ ușureze obținerea unor avantaje pe care nu le-ar putea obținea direct: interpozițiunea, cînd e probată formal, anulează avantajele concedate. – Și -íție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interpozíție (-ți-e) s. f., art. interpozíția (-ți-a), g.-d. art. interpozíției; pl. interpozíții, art. interpozíțiile (-ți-i-)

interpozíție s. f., pl. interpozíții

Intrare: interpoziție
interpoziție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpoziție
  • interpoziția
plural
  • interpoziții
  • interpozițiile
genitiv-dativ singular
  • interpoziții
  • interpoziției
plural
  • interpoziții
  • interpozițiilor
vocativ singular
plural
interpozițiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpozițiune
  • interpozițiunea
plural
  • interpozițiuni
  • interpozițiunile
genitiv-dativ singular
  • interpozițiuni
  • interpozițiunii
plural
  • interpozițiuni
  • interpozițiunilor
vocativ singular
plural