14 definiții pentru interpelație interpelațiune interpelățiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERPELÁȚIE, interpelații, s. f. (Rar) Interpelare. [Var.: interpelațiúne s. f.] – Din fr. interpellation, lat. interpellatio.

INTERPELÁȚIE, interpelații, s. f. (Rar) Interpelare. [Var.: interpelațiúne s. f.] – Din fr. interpellation, lat. interpellatio.

interpelație sf [At: MAIORESCU, D. III, 357 / V: (înv) ~iune, ~lățiune / Pl: ~ii / E: fr interpellation] (Rar) 1-3 Interpelare (1-3).

INTERPELÁȚIE s.f. Interpelare. [Gen. -iei, var. interpelațiune s.f. / cf. fr. interpellation, lat. interpellatio].

INTERPELÁȚIE s. f. interpelare. (< fr. interpellation, lat. interpellatio)

INTERPELAȚIÚNE s. f. v. interpelație.

INTERPELAȚIÚNE s. f. v. interpelație.

interpelațiune sf vz interpelație

interpelățiune sf vz interpelație

INTERPELAȚIÚNE s.f. v. interpelație.

interpelați(un)e f. cereri de explica-țiuni adresate în parlament unui ministru de un deputat sau senator.

*interpelațiúne f. (lat. interpellátio, -ónis). Acțiunea de a interpela. Acțiunea pin care un deputat orĭ senator cere în parlament explicațiunĭ unuĭ ministru. Jur. Somațiune unuĭ martur saŭ uneĭa din părțĭ. – Și -áție, dar maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interpeláție (rar) (-ți-e) s. f., art. interpeláția (-ți-a), g.-d. art. interpeláției; pl. interpeláții, art. interpeláțiile (-ți-i-)

interpeláție s. f. (sil. -ți-e), art. interpeláția (sil. -ți-a), g.-d. art. interpeláției; pl. interpeláții, art. interpeláțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. interpelațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERPELÁȚIE s. v. interpelare.[1]

  1. Var. interpelațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: interpelație
interpelație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpelație
  • interpelația
plural
  • interpelații
  • interpelațiile
genitiv-dativ singular
  • interpelații
  • interpelației
plural
  • interpelații
  • interpelațiilor
vocativ singular
plural
interpelațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpelațiune
  • interpelațiunea
plural
  • interpelațiuni
  • interpelațiunile
genitiv-dativ singular
  • interpelațiuni
  • interpelațiunii
plural
  • interpelațiuni
  • interpelațiunilor
vocativ singular
plural
interpelățiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

interpelație interpelațiune interpelățiune

etimologie: