internat², ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ați, ~e / E: interna] 1 Care a fost instalat într-un spital pentru tratament. 2-3 Care a fost închis într-un ospiciu, lagăr, școală de corecție pentru (reeducare sau) supraveghere.

internat¹ sn [At: ODOBESCU, S. II, 74 / Pl: ~e / E: fr internat] 1-4 Internare (1-4). 5 (Ccr) Loc în școală în care elevii primesc locuință și întreținere. 6 Situație a unui intern (9). 7 Stagiu de practică efectuat în spitale și în clinici de studenții din ultimii ani la medicină sau de absolvenți. 8 (înv; îs) Examen de ~ Examen pentru ocuparea funcției de intern (11). 9 (Arg; înv) Închisoare.

INTERNAT², -Ă, internați, -te, adj. 1. (Despre bolnavi; și substantivat) Intrat în spital pentru îngrijire medicală. 2. Care nu dispune de libertate individuală, băgat într-un lagăr pentru a fi ținut sub supraveghere; închis.

INTERNAT¹, internate, s. n. 1. Așezămînt școlar în care elevii au locuință și întreținere. Și fata s-a dus la un internat, la Iași. SADOVEANU, O. IV 300. Colegi din clasa întîi de internat. C. PETRESCU, Î. II 61. Rămasă orfană de mamă, a crescut în internatul de fete din Sibiu. REBREANU, P. S. 29. 2. (În trecut) Funcție îndeplinită de internii spitalelor; grad medical de spital (obținut prin concurs).

INTERNAT s.n. Instituție școlară în care locuiesc și iau masa elevi; situația unui elev intern. ♦ Funcția unui medic angajat prin concurs sau a unui student în medicină care face practică la un spital și are și locuința acolo. [Cf. fr. internat].

INTERNAT s. n. 1. instituție anexă a unei școli care asigură elevilor locuință și masă. 2. stagiu de pregătire a studenților în medicină în practică retribuită în clinică sau spital. (< fr. internat)

INTERNAT ~e n. 1) Școală în care elevii sunt asigurați cu locuință și hrană. 2) Practică efectuată de studenții de la instituțiile de medicină (într-un spital sau într-o clinică) în ultimii ani de studii. /<fr. internat

internat n. 1. școală ce primește interni; 2. funcțiunea internilor în spitale.

*internát n., pl. e (d. intern, fr. internat). Starea unuĭ elev intern saŭ unuĭ student în medicină intern. Școală în care eleviĭ îs internĭ. Funcțiunea de student în medicină intern.

interna vt [At: CĂLINESCU, E. O. II, 45 / Pzi: ~nez / E: fr interner] 1 A instala un bolnav în spital pentru tratament Si: a spitaliza. 2 A ține pe cineva închis într-un ospiciu, lagăr, școală de corecție pentru reeducare sau supraveghere.

INTERNA, internez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la bolnavi) A instala pentru tratament într-un spital. Omul a cerut un răgaz de două zile, să-și interneze mama într-o clinică oculistică, în așteptarea unei operații. C. PETRESCU, A. 319. ◊ Refl. S-a internat în spital pentru a se supune unei operații. 2. A închide pe cineva într-un lagăr.

INTERNA vb. I. tr. 1. A instala în spital (un bolnav) pentru tratament. 2. A închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc. pentru a fi ținut sub supraveghere. [< fr. interner, it. internare].

INTERNA vb. I. tr., refl. a (se) instala în spital pentru tratament sau operație. II. tr. 1. a încredința unui institut specializat pe un minor sau pe cineva suferind de o anomalie fiziologică sau psihică. 2. a închide (pe cineva) într-un lagăr, într-un ospiciu etc., pentru a fi ținut sub supraveghere. (< fr. /s’/interner)

A INTERNA ~ez tranz. 1) (bolnavi, accidentați, răniți) A instala în spital pentru tratament medical; a spitaliza. 2) (persoane) A închide într-un ospiciu sau într-un loc de detenție, pentru a ține sub supraveghere sau pentru reeducație; a izola de societate. /<fr. interner

internà v. a obliga să stea într’un loc anumit: a interna pe prizonieri.

*internéz v. tr. (d. intern; fr. interner). Pun un elev intern în școală, un captiv în închisoare saŭ un nebun în spital.

internat s. n., pl. internate

internat s. n., pl. internate

internat s. n., pl. internate

interna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. internez, 3 internează; conj. prez. 1 sg. să internez, 3 să interneze

interna (a ~) vb., ind. prez. 3 internează

interna vb., ind. prez. 1 sg. internez, 3 sg. și pl. internează

INTERNA vb. v. spitaliza.

INTERNA vb. a (se) spitaliza. (Bolnavul a fost ~.)