internat¹ sn [At: ODOBESCU, S. II, 74 / Pl: ~e / E: fr internat] 1-4 Internare (1-4). 5 (Ccr) Loc în școală în care elevii primesc locuință și întreținere. 6 Situație a unui intern (9). 7 Stagiu de practică efectuat în spitale și în clinici de studenții din ultimii ani la medicină sau de absolvenți. 8 (înv; îs) Examen de ~ Examen pentru ocuparea funcției de intern (11). 9 (Arg; înv) Închisoare.

INTERNAT¹, internate, s. n. 1. Așezămînt școlar în care elevii au locuință și întreținere. Și fata s-a dus la un internat, la Iași. SADOVEANU, O. IV 300. Colegi din clasa întîi de internat. C. PETRESCU, Î. II 61. Rămasă orfană de mamă, a crescut în internatul de fete din Sibiu. REBREANU, P. S. 29. 2. (În trecut) Funcție îndeplinită de internii spitalelor; grad medical de spital (obținut prin concurs).

INTERNAT s.n. Instituție școlară în care locuiesc și iau masa elevi; situația unui elev intern. ♦ Funcția unui medic angajat prin concurs sau a unui student în medicină care face practică la un spital și are și locuința acolo. [Cf. fr. internat].

INTERNAT s. n. 1. instituție anexă a unei școli care asigură elevilor locuință și masă. 2. stagiu de pregătire a studenților în medicină în practică retribuită în clinică sau spital. (< fr. internat)

INTERNAT ~e n. 1) Școală în care elevii sunt asigurați cu locuință și hrană. 2) Practică efectuată de studenții de la instituțiile de medicină (într-un spital sau într-o clinică) în ultimii ani de studii. /<fr. internat

internat n. 1. școală ce primește interni; 2. funcțiunea internilor în spitale.

*internát n., pl. e (d. intern, fr. internat). Starea unuĭ elev intern saŭ unuĭ student în medicină intern. Școală în care eleviĭ îs internĭ. Funcțiunea de student în medicină intern.

internat s. n., pl. internate

internat s. n., pl. internate

internat s. n., pl. internate