INTERCEPTA, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență etc. – Din fr. intercepter.

intercepta vt [At: TEODOREANU, M. II, 362 / Pzi: ~tez / E: fr intercepter] 1 A prinde un obiect în timpul mișcării lui. 2 A prinde ceva ce era destinat altcuiva. 3 (Spc) A asculta convorbirile telefonice ale unei persoane (utilizând mijloace tehnice speciale). 4 (Spc) A citi corespondența destinată cuiva (pentru a afla date ce ar putea să incrimineze acea persoană). 5 (Spt; îe) A ~ mingea (sau balonul) A opri mingea să ajungă la cel căruia îi era destinată. 6 (Gmt) A intersecta (1).

INTERCEPTA, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. – Din fr. intercepter.

INTERCEPTA, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui, a pune stăpînire pe ceva în deplasare, în desfășurare; (în special) a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. destinată altuia. Ajunsese pînă a pizmui, a se iscodi și a-și intercepta scrisorile. GHICA, A. 722.

INTERCEPTA vb. I. tr. A reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ◊ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimbînd direcția unei mingi. [< fr. intercepter].

INTERCEPTA vb. tr. a reține un obiect în timpul mișcării lui. ◊ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc. (< fr. intercepter)

A INTERCEPTA ~ez tranz. 1) (obiecte în mișcare) A prinde pe neașteptate. 2) (obiecte în zbor) A descoperi și a urmări cu ajutorul unei instalații speciale. 3) (convorbiri telefonice) A asculta fără permisiune. 4) (corespondență) A deschide și a citi fără permisiune. /<fr. intercepter

interceptà v. 1. a lua prin surprindere: a intercepta o scrisoare; 2. a opri în treacăt: a intercepta lumina.

*intercépt și -éz, a -á v. tr. (fr. intercepter, d. lat. inter-cipere, -céptum. V. accept). Opresc în trecere: nouriĭ interceptează razele soareluĭ. Apuc pin surprindere ceĭa ce s’a trimes cuĭva: a intercepta o scrisoare.

intercepta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. interceptez, 3 interceptează; conj. prez. 1 sg. să interceptez, 3 să intercepteze

intercepta (a ~) vb., ind. prez. 3 interceptează

intercepta vb., ind. prez. 1 sg. interceptez, 3 sg. și pl. interceptează