12 definiții pentru intercalație intercalațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERCALÁȚIE, intercalații, s. f. 1. Intercalare. 2. Rocă sterilă într-un zăcământ. – Din fr. intercalation.

intercalație sf [At: CULIANU, C. 197 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr intercalation] 1-2 Intercalare (1-2). 3 Adăugare a unei zile lunii februarie, în anii bisecți. 4 Rocă sterilă cuprinsă într-un zăcământ. corectată

INTERCALÁȚIE, intercalații, s. f. 1. Intercalare. 2. Rocă sterilă care apare în cuprinsul unui zăcământ. – Din fr. intercalation.

INTERCALÁȚIE, intercalații, s. f. Rocă sterilă care apare în cuprinsul unui zăcămînt.

INTERCALÁȚIE s.f. 1. (Rar) Intercalare. 2. Rocă sterilă cuprinsă într-un zăcământ. [Gen. -iei. / cf. fr. intercalation].

INTERCALÁȚIE s. f. 1. intercalare. 2. rocă sterilă într-un zăcământ. (< fr. intercalation)

intercalațiune sf vz intercalație

*intercalațiúne f. (lat. inter-calátio, -ónis). Acțiunea de a intercala. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intercaláție (-ți-e) s. f., art. intercaláția (-ți-a), g.-d. art. intercaláției; pl. intercaláții, art. intercaláțiile (-ți-i-)

intercaláție s. f. (sil. -ți-e), art. intercaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. intercaláției; pl. intercaláții art. intercaláțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERCALÁȚIE s. intercalare.

Intrare: intercalație
intercalație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intercalație
  • intercalația
plural
  • intercalații
  • intercalațiile
genitiv-dativ singular
  • intercalații
  • intercalației
plural
  • intercalații
  • intercalațiilor
vocativ singular
plural
intercalațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intercalațiune
  • intercalațiunea
plural
  • intercalațiuni
  • intercalațiunile
genitiv-dativ singular
  • intercalațiuni
  • intercalațiunii
plural
  • intercalațiuni
  • intercalațiunilor
vocativ singular
plural

intercalație intercalațiune

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Rocă sterilă într-un zăcământ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: