5 definiții pentru interasistență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERASISTÉNȚĂ, interasistențe, s. f. 1. Asistență reciprocă (în școli, universități). 2. (Rar) Întrajutorare. – Inter1- + asistență.

INTERASISTÉNȚĂ, interasistențe, s. f. 1. Asistență reciprocă (în școli, universități). 2. (Rar) Întrajutorare. – Inter1- + asistență.

interasistență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: inter2- + asistență] 1 Asistență reciprocă în școli, universități. 2 (Rar) Întrajutorare.

INTERASISTÉNȚĂ s.f. Întrajutorare; asistență (2) cu caracter de reciprocitate. [Et. incertă].

INTERASISTÉNȚĂ s. f. asistență (2) cu caracter de reci-procitate. ◊ formă de activitate metodică a cadrelor didactice în asistența reciprocă la lecții, în scopul unui schimb de experiență. (< inter1- + asistență)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interasisténță s. f., g.-d. art. interasisténței

Intrare: interasistență
interasistență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interasistență
  • interasistența
plural
  • interasistențe
  • interasistențele
genitiv-dativ singular
  • interasistențe
  • interasistenței
plural
  • interasistențe
  • interasistențelor
vocativ singular
plural

interasistență

  • 1. Asistență reciprocă (în școli, universități).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Formă de activitate metodică a cadrelor didactice în asistența reciprocă la lecții, în scopul unui schimb de experiență.
      surse: MDN '00
  • surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Inter- + asistență
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00