2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
interacționare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: interacționa] 1-3 Interacțiune (1-3).
INTERACȚIONA, interacționez, vb. I. Intranz. și refl. A fi în raport de interacțiune; a se condiționa reciproc. [Pr.: -ți-o-] – Din interacțiune.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INTERACȚIONA, interacționez, vb. I. Intranz. și refl. A fi în raport de interacțiune; a se condiționa reciproc. [Pr.: -ți-o-] – Din interacțiune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
interacționa vi [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: interacțiune] 1-3 A stabili un raport de interacțiune (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERACȚIONA vb. I. refl. A fi în raport de interacțiune; a se condiționa reciproc. [Pron. -ți-o-. / < interacți(une) + -ona].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INTERACȚIONA vb. intr., refl. a fi în raport de interacțiune. (< interacți/une/ + -ona)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
interacționare s. f., pl. interacționări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+interacționa (a ~) (desp. -te-rac-/-ter-ac-; -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. interacționez, 3 interacționează; conj. prez. 1 sg. să interacționez, 3 să interacționeze corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
interacționa vb., ind. prez. 1 sg. interacționez, 3 sg. și pl. interacționează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
- silabație: in-te-rac-ți-o-na, in-ter-ac-ți-o-na
| verb (V201) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
interacționa, interacționezverb
- 1. A fi în raport de interacțiune; a se condiționa reciproc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- interacțiune DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.