19 definiții pentru intenție intențiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTÉNȚIE, intenții, s. f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Formă a vinovăției unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.

intenție sf [At: ALEXANDRESCU, M. 182 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr intention, lat intentio, -onis] 1 Dorință de a face ceva Si: plan, proiect. 2 Scop. 3 (Îlav) Cu ~ Intenționat (4). 4 (Îlav) Fără ~ Involuntar (2). 5 (Îlc) Cu ~ia să ... Cu gândul de a... 6 (Îlpp) Cu ~ia de a... În dorința de a ... 7 (Îe) A face cuiva proces de ~ii A învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. 8 (Îe) A avea ~ii serioase A fi hotărât să facă ce și-a propus. 9 (Îae) A fi hotărât să ia în căsătorie pe cineva. 10 (Jur) Caracteristică a unei persoane de a fi conștientă de caracterul ilicit al faptei sale.

INTÉNȚIE, intenții, s. f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar, fără să vrea. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihică a unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.

INTÉNȚIE, intenții, s. f. Gînd de a face ceva; proiect. V. plan. Își simțea subminat curajul militar prin intențiile ei de fugă. REBREANU, R. II 63. Numai nu înțeleg cine v-a putut spune Că aveam... intenții așa bune. ALEXANDRESCU, P. 163. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau loc. prep. cu intenția de a...) = cu gîndul, în dorința de a... Ieri seară am fost la bal, cu intenția mai mult să întîlnesc pe Frosa și să-i cer socoteală pentru farsa ce mi-a făcut. BOLINTINEANU, O. 382. ◊ Expr. A avea intenția să... = a intenționa, a avea de gînd să... A face cuiva proces de intenții v. proces.

INTENȚIE s.f. 1. Dorință, plan, gând de a întreprinde ceva. 2. (Jur.) Atitudine psihică a cuiva care-și dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i sau acceptându-i efectele. [Gen. -iei, var. intențiune s.f. / cf. fr. intention, lat. intentio].

INTÉNȚIE s. f. 1. dorință, plan, gând de a întreprinde ceva. 2. (jur.) atitudine psihică a cuiva care-și dă seama de caracterul ilicit al faptei sale. (< fr. intention, lat. intentio)

INTÉNȚIE ~i f. 1) Pornire interioară conștientă, însoțită de un efort volitiv (de a înfăptui ceva); gând. ◊ A avea ~i serioase (cu) a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să se căsătorească. 2) Plan premeditat (de a realiza ceva). [G.-D. intenției] /<fr. intention, lat. intentio, ~onis[1]

  1. Var. intențiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INTENȚIÚNE s. f. v. intenție.

INTENȚIÚNE s. f. v. intenție.

intenți(un)e f. 1. pornire sufletească către un scop, voință determinată: intențiunea lui e ca...; 2. proiect, rezoluțiune: cunosc intențiunile voastre.

*intențiúne f. (lat. inténtio, -ónis, d. in-téndere, a întinde, a gîndi la, V. a-tențiune, tensiune). Scop, gînd, plan, rezoluțiune de a face ceva, voință determinată: intențiunea nu e destulă pentru creat delictu, intențiunile luĭ eraŭ bune. Cu intențiune, intenționat, cu scop, într’adins, anume. – Și -énție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inténție (-ți-e) s. f., art. inténția (-ți-a), g.-d. art. inténției; pl. inténții, art. inténțiile (-ți-i-)

inténție s. f. (sil. -ți-e), art. inténția (sil. -ți-a), g.-d. art. inténției; pl. inténții, art. inténțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. intențiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTÉNȚIE s. 1. calcul, gând, idee, plan, proiect, socoteală, (înv. și reg.) propus, (înv.) cuget, duh, propozit, săvârșit, socotință, (fam.) combinație. (Nu și-a putut realiza ~.) 2. v. vedere.[1]

  1. Var. intențiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INTENȚIE s. 1. calcul, gînd, idee, plan, proiect, socoteală, (înv. și reg.) propus, (înv.) cuget, duh, propozit, săvîrșit, socotință, (fam.) combinație. (Nu și-a putut realiza ~.) 2. proiect, vedere. (Ce ai în ~?)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTENȚIE. Subst. Intenție, gînd, dorință, năzuință, năzuire (rar), aspirație, aspirare, voință, voie, vrere; scop, țel, țintă, scop final, obiectiv (fig.), obiect. Vis, visare, ideal; iluzie. Proiect, plan, schiță, perspectivă (fig.), program. Încercare, încercat, probare, probă, probăluire (înv. și reg.); tendință, pornire; tentativă. Premeditare, premeditație (înv.), plănuire, punere la cale. Promisiune, făgăduială, făgăduință, juruire (înv. și reg.), angajament, angajare, asigurare, încredințare. Doritor, voitor, rîvnitor, aspirant, visător. Adj. Intenționat, cu intenție, intențional, bine (rău) intenționat; premeditat, pus la cale, deliberat, voit, gîndit, plănuit; planificat. Vb. A intenționa, a avea intenția, a avea intenții serioase cu..., a avea de gînd, a avea în vedere, a plănui, a pune la cale, a premedita, a urzi, a unelti. A urmări un scop, a tinde către ceva, a ținti (fig.), a dori, a năzui, a aspira (fig.), a rîvni, a visa. A planifica, a programa, a proiecta, a concepe. A încerca, a căuta să..., a întreprinde, a face tentative de...; a proba, a probălui (înv. și reg.). A-și pune în cap, a-și pune în gînd, a-l bate (a-l paște) gîndul, a pune (cuiva) gînd rău. A se angaja, a-și lua un angajament, a se obliga; a făgădui, a promite, a jurui (înv. și reg. ). A destina, a sorti, a meni, a predestina. Adv. (În mod) intenționat, voit, deliberat, cu intenție, înadins, dinadins. V. dorință, inițiativă, încercare, promisiune.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A DEJUCA INTENȚIILE CUIVA a întoarce șpilul, a lua (cuiva) porumbelul de pe foc, a-i tăia (cuiva) zarurile.

Intrare: intenție
intenție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intenție
  • intenția
plural
  • intenții
  • intențiile
genitiv-dativ singular
  • intenții
  • intenției
plural
  • intenții
  • intențiilor
vocativ singular
plural
intențiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intențiune
  • intențiunea
plural
  • intențiuni
  • intențiunile
genitiv-dativ singular
  • intențiuni
  • intențiunii
plural
  • intențiuni
  • intențiunilor
vocativ singular
plural

intenție intențiune

  • 1. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: plan (adj.) proiect attach_file 2 exemple
    exemple
    • Își simțea subminat curajul militar prin intențiile ei de fugă. REBREANU, R. II 63.
      surse: DLRLC
    • Numai nu înțeleg cine v-a putut spune Că aveam... intenții așa bune. ALEXANDRESCU, P. 163.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. locuțiune adverbială Fără intenție = fără să vrea.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: involuntar
    • 1.3. locuțiune conjuncțională Cu intenția să... = cu gândul, în dorința de a...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ieri seară am fost la bal, cu intenția mai mult să întîlnesc pe Frosa și să-i cer socoteală pentru farsa ce mi-a făcut. BOLINTINEANU, O. 382.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A face cuiva proces (5.) de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie A avea intenții serioase (cu)... = a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.6. expresie A avea intenții serioase (cu)... = a fi decis să contracteze o căsătorie.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. expresie A avea intenția să... = a avea de gând să...
      surse: DLRLC sinonime: intenționa
    • 1.8. științe juridice Formă a vinovăției unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: