13 definiții pentru intempestiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus.

intempestiv, ~ă a, av [At: HASDEU, I. C. 163 / Pl: ~i, ~e / E: fr intempestif, lat intempestivus] (Liv) 1-4 (În mod) neașteptat (și nedorit).

INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livr.) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit, neprevăzut, inoportun. – Din fr. intempestif, lat. intempestivus.

INTEMPESTÍV, -Ă, intempestivi, -e, adj. (Livresc) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit; care nu e așteptat, nici dorit. Venirea intempestivă a iernii.Ține de rău pe acel tînăr de ieșirea-i intempestivă. SADOVEANU, E. 181.

INTEMPESTÍV, -Ă adj. (Liv.) Produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; inoportun. [Cf. fr. intempestif, lat. intempestivus].

INTEMPESTÍV, -Ă adj. (și adv.) produs pe neașteptate, la timp nepotrivit; neașteptat și nedorit. (< fr. intempestif, lat. intempestivus)

INTEMPESTÍV ~ă (~i, ~e) Care se produce pe neașteptate, la timp nepotrivit. /<fr. intempestif, lat. intempestivus

intempestiv a. care nu se face la timp: demers intempestiv.

*intempestív, -ă adj. (lat. intempestivus). Care nu e tempestiv, ne la timp, inoportun: vorbă, cerere intempestivă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intempestív adj. m., pl. intempestívi; f. intempestívă, pl. intempestíve

intempestív adj. m., pl. intempestívi; f. sg. intempestívă, pl. intempestíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTEMPESTÍV adj. v. inoportun, neoportun, nepotrivit.

intempestiv adj. v. INOPORTUN. NEOPORTUN. NEPOTRIVIT.

Intrare: intempestiv
intempestiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intempestiv
  • intempestivul
  • intempestivu‑
  • intempesti
  • intempestiva
plural
  • intempestivi
  • intempestivii
  • intempestive
  • intempestivele
genitiv-dativ singular
  • intempestiv
  • intempestivului
  • intempestive
  • intempestivei
plural
  • intempestivi
  • intempestivilor
  • intempestive
  • intempestivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intempestiv

etimologie: