INTEMPERIE, intemperii, s. f. Stare atmosferică neprielnică, dăunătoare; vreme rea (cu ploaie, vânt, viscol). – Din fr. intempérie, lat. intemperies.

intemperie sf [At: I. IONESCU, M. 201 / Pl: ~ii / E: fr intempérie] (Mpl) 1 Stare atmosferică neprielnică. 2 Vreme rea.

INTEMPERIE, intemperii, s. f. Stare atmosferică neprielnică, dăunătoare; vreme rea. – Din fr. intempérie, lat. intemperies.^[1]

INTEMPERIE, intemperii, s. f. (Folosit mai ales la pl.) Stare atmosferică neprielnică, dăunătoare, vreme rea (ger ploaie torențială, vînt, viscol). Sînt mai populate inflorescențele plantelor care în afară de hrană oferă [insectelor]... și protecția contra intemperiilor atmosferice. FAUNA R.P.R. VIII_I 29. Însoți brișca pînă în fața noului conac, lîngă rondul în formă de inimă, răvășit de intemperiile iernii. REBREANU, R. II 16. Fig. Puterea de rezistență... a omului împotriva intemperiilor vieții. GHEREA, ST. CR. III 300.

INTEMPERIE s.f. (mai ales la pl.) Schimbare nefavorabilă a stării atmosferice; vreme rea. [Gen. -iei / < fr. intempérie, cf. lat. intemperies].

INTEMPERIE s. f. schimbare nefavorabilă a stării atmosferice; vreme rea. (< fr. intempérie, lat. intemperies)

INTEMPERIE ~i f. mai ales la pl. Schimbare nefavorabilă a stării atmosferice; asprime a timpului; vreme rea. [G.-D. intemperiei] /<fr. intémperie, lat. intemperies

intemperie f. turbare în atmosferă, în temperatură.

*intemperíe f. (fr. intempérie, it. intempérie, lat. in-tempéries, d. -in, nu, și tempéries, timp frumos și cald. V. stîmpăr). Dezordine în atmosferă, în temperatură (ploaĭe, vînt ș. a.). – Maĭ bine ar fi intempérie.

intemperie s. f., art. intemperia, g.-d. art. intemperiei; pl. intemperii, art. intemperiile (desp. -ri-i-)

intemperie s. f., art. intemperia, g.-d. art. intemperiei; pl. intemperii, art. intemperiile

intemperie s. f., art. intemperia, g.-d. art. intemperiei; pl. intemperii, art. intemperiile^[1]