INTEMPERIE, intemperii, s. f. (Folosit mai ales la pl.) Stare atmosferică neprielnică, dăunătoare, vreme rea (ger ploaie torențială, vînt, viscol). Sînt mai populate inflorescențele plantelor care în afară de hrană oferă [insectelor]... și protecția contra intemperiilor atmosferice. FAUNA R.P.R. VIII_I 29. Însoți brișca pînă în fața noului conac, lîngă rondul în formă de inimă, răvășit de intemperiile iernii. REBREANU, R. II 16. Fig. Puterea de rezistență... a omului împotriva intemperiilor vieții. GHEREA, ST. CR. III 300.