2 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

INTEMPERANT, -Ă, intemperanți, -te, adj. (Livr.) Excesiv, necumpătat. – Din fr. intempérant.

INTEMPERANT, -Ă, intemperanți, -te, adj. (Livr.) Excesiv, necumpătat. – Din fr. intempérant.

INTEMPERANȚĂ, (2) intemperanțe, s. f. (Livr.) 1. Necumpătare, netemperanță. 2. Faptă necumpătată. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia.

intemperant, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intempérant] (Liv) Necumpătat.

intemperanță sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr intempérance] (Liv) Necumpătare.

INTEMPERANȚĂ, intemperanțe, s. f. (Livr.) Necumpătare, netemperanță. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia.

INTEMPERANT, -Ă adj. Excesiv, necumpătat. [Cf. fr. intempérant].

INTEMPERANȚĂ s.f. Necumpătare. [Cf. fr. intempérance, lat. intemperantia].

INTEMPERANT, -Ă adj. excesiv, necumpătat. (< fr. intempérant)

INTEMPERANȚĂ s. f. lipsă de moderație; necumpătare. (< fr. intempérance)

INTEMPERANȚĂ ~e f. Lipsă de temperanță, de moderație; libertate excesivă; netemperanță; necumpătare. /<fr. intempérance, lat. intemperantia

intemperanță f. necumpătare.

*intemperánt, -ă adj. (lat. intémperans, -ántis). Care nu e temperant, necumpătat: om intemperant, limbă intemperantă.

*intemperánță f., pl. e (lat. intemperantia). Lipsă de temperanță, necumpătare, exces.

Ortografice DOOM

intemperant adj. m., pl. intemperanți; f. intemperantă, pl. intemperante

intemperanță s. f., g.-d. art. intemperanței; (manifestări) pl. intemperanțe

intemperant adj. m., pl. intemperanți; f. intemperantă, pl. intemperante

intemperanță s. f., g.-d. art. intemperanței; (manifestări) pl. intemperanțe

intemperant adj. m., pl. intemperanți; f. sg. intemperantă, pl. intemperante

intemperanță s. f., g.-d. art. intemperanței; (manifestări) pl. intemperanțe

intemperanță, -țe.

Intrare: intemperant
intemperant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intemperant
  • intemperantul
  • intemperantu‑
  • intemperantă
  • intemperanta
plural
  • intemperanți
  • intemperanții
  • intemperante
  • intemperantele
genitiv-dativ singular
  • intemperant
  • intemperantului
  • intemperante
  • intemperantei
plural
  • intemperanți
  • intemperanților
  • intemperante
  • intemperantelor
vocativ singular
plural
Intrare: intemperanță
intemperanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intemperanță
  • intemperanța
plural
  • intemperanțe
  • intemperanțele
genitiv-dativ singular
  • intemperanțe
  • intemperanței
plural
  • intemperanțe
  • intemperanțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intemperant, intemperantăadjectiv

etimologie:

intemperanță, intemperanțesubstantiv feminin

livresc
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.