11 definiții pentru intemperanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

intemperanță sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr intempérance] (Liv) Necumpătare.

INTEMPERÁNȚĂ, (2) intemperanțe, s. f. (Livr.) 1. Necumpătare, netemperanță. 2. Faptă necumpătată. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia.

INTEMPERÁNȚĂ, intemperanțe, s. f. (Livr.) Necumpătare, netemperanță. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia.

INTEMPERÁNȚĂ s.f. Necumpătare. [Cf. fr. intempérance, lat. intemperantia].

INTEMPERÁNȚĂ s. f. lipsă de moderație; necumpătare. (< fr. intempérance)

INTEMPERÁNȚĂ ~e f. Lipsă de temperanță, de moderație; libertate excesivă; netemperanță; necumpătare. /<fr. intempérance, lat. intemperantia

*intemperánță f., pl. e (lat. intemperantia). Lipsă de temperanță, necumpătare, exces.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intemperánță s. f., g.-d. art. intemperánței; (manifestări) pl. intemperánțe

intemperánță s. f., g.-d. art. intemperánței; (manifestări) pl. intemperánțe

Intrare: intemperanță
intemperanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intemperanță
  • intemperanța
plural
  • intemperanțe
  • intemperanțele
genitiv-dativ singular
  • intemperanțe
  • intemperanței
plural
  • intemperanțe
  • intemperanțelor
vocativ singular
plural