INTARSIE, intarsii, s. f. Tehnică folosită la ornamentarea mobilierului, care constă din incrustarea în lemn a unor plăcuțe din os, fildeș, sidef etc. sau din lemn de altă culoare; ornament realizat prin această tehnică. – Din it. intarsio.

intarsie sf [At: LTR / V: ~io si / Pl: ~ii / E: it intarsio] 1 Tehnică folosită la ornamentarea mobilierului, care constă din incrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din os, fildeș, sidef etc. sau din lemn de altă culoare Si: intarsiatură (1). 2 Ornament realizat prin intarsie (1) Si: intarsiatură (2).

INTARSIE, intarsii, s. f. Tehnică folosită la ornamentarea mobilierului, care constă din incrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din os, fildeș, sidef etc. sau din lemn de altă culoare. – Din it. intarsio.

INTARSIE s.f. Metodă de împodobire a unui obiect (de marmură, de fildeș sau de lemn) prin aplicarea de ornamente care se înfig în crestături anume făcute; intarsiatură. [Gen. -iei. / cf. germ. Intarsie, it. intarsio].

INTARSIE s. f. tehnică de ornamentare a mobilierului prin încrustarea în lemn a unor plăcuțe și fâșii din os, fildeș etc. sau din lemn de altă culoare; intarsiatură. (< germ. Intarsie, it. intarsio)

INTARSIE ~i f. Tehnica de ornamentare a mobilierului prin incrustație. [G.-D. intarsiei] /<it. intarsio

intarsio si vz intarsie

INTARSIA vb. tr. 1. a incrusta; a lucra în marchetărie. 2. a broda cu fire diferite. 3. (fig.) a presăra o scriere (cu idei străine, cu construcții rare). (< it. intarsiare)

intarsie (desp. -si-e) s. f., art. intarsia (desp. -si-a), g.-d. art. intarsiei; pl. intarsii, art. intarsiile (desp. -si-i-)

intarsie (-si-e) s. f., art. intarsia (-si-a), g.-d. art. intarsiei; pl. intarsii, art. intarsiile (-si-i-)

intarsie s. f. (sil. -si-e), art. intarsia (sil. -si-a), g.-d. art. intarsiei; pl. intarsii, art. intarsiile (sil. -si-i-)

intarsia vb., ind. prez. 1 sg. intarsiez, 3 sg. și pl. intarsiază