2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTABULÁT, -Ă, intabulați, -te, adj. (Despre drepturi de proprietate) Înscris în cartea funciară. – V. intabula.

INTABULÁT, -Ă, intabulați, -te, adj. (Despre drepturi de proprietate) Înscris în cartea funciară. – V. intabula.

intabulat, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: în~ / Pl: ~ați, ~e / E: intabula] 1 (Înv; Mol; d. un amanet) Trecut în condica divanului. 2 (Jur; d. un act de proprietate) Înscris definitiv în cartea divanului. 3 (Reg; îf întabulat) Mâncat.

INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren.

INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren.

intabula vt [At: ȘINCAI, HR. III, 276/26 / V: (înv) în~, (îvp) întăb~ / Pzi: ~lez, (înv) ~tabul / E: ger intabulieren, it intabulare] 1 (Înv; Mol) A trece un amanet în condica divanului. 2 (Jur) A înscrie definitiv un act de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară Cf înregistra, înrola. 3 (Reg; îf întabula) A mânca.

INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. (Transilv. și Bucov.) A înscrie un drept real imobiliar în cartea funciară.

INTABULÁ vb. I. tr. A înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funciară. [< germ. intabulieren].

INTABULÁ vb. tr. a înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funduară. (< germ. intabulieren)

A INTABULÁ ~éz tranz. (drepturi imobiliare) A înregistra în cartea funciară. /<fr. intabuler, germ. intabulieren


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 intabuleáză

intabulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. intabuleáză


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

intabulá (intabuléz, intabulát), vb. – A înscrie în registrul de proprietate. Lat. intabulare (sec. XVIII), cf. germ. intabulieren. În Trans., și în Mold., înv.

Intrare: intabulat
intabulat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intabulat
  • intabulatul
  • intabulatu‑
  • intabula
  • intabulata
plural
  • intabulați
  • intabulații
  • intabulate
  • intabulatele
genitiv-dativ singular
  • intabulat
  • intabulatului
  • intabulate
  • intabulatei
plural
  • intabulați
  • intabulaților
  • intabulate
  • intabulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: intabula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intabula
  • intabulare
  • intabulat
  • intabulatu‑
  • intabulând
  • intabulându‑
singular plural
  • intabulea
  • intabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intabulez
(să)
  • intabulez
  • intabulam
  • intabulai
  • intabulasem
a II-a (tu)
  • intabulezi
(să)
  • intabulezi
  • intabulai
  • intabulași
  • intabulaseși
a III-a (el, ea)
  • intabulea
(să)
  • intabuleze
  • intabula
  • intabulă
  • intabulase
plural I (noi)
  • intabulăm
(să)
  • intabulăm
  • intabulam
  • intabularăm
  • intabulaserăm
  • intabulasem
a II-a (voi)
  • intabulați
(să)
  • intabulați
  • intabulați
  • intabularăți
  • intabulaserăți
  • intabulaseți
a III-a (ei, ele)
  • intabulea
(să)
  • intabuleze
  • intabulau
  • intabula
  • intabulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intabulat

  • 1. (Despre drepturi de proprietate) Înscris în cartea funciară.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi intabula
    surse: DEX '98 DEX '09

intabula

  • 1. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: