11 definiții pentru intabula / întabula

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren.

INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. – Din germ. intabulieren.

intabula vt [At: ȘINCAI, HR. III, 276/26 / V: (înv) în~, (îvp) întăb~ / Pzi: ~lez, (înv) ~tabul / E: ger intabulieren, it intabulare] 1 (Înv; Mol) A trece un amanet în condica divanului. 2 (Jur) A înscrie definitiv un act de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară Cf înregistra, înrola. 3 (Reg; îf întabula) A mânca.

INTABULÁ, intabulez, vb. I. Tranz. (Transilv. și Bucov.) A înscrie un drept real imobiliar în cartea funciară.

INTABULÁ vb. I. tr. A înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funciară. [< germ. intabulieren].

INTABULÁ vb. tr. a înscrie o proprietate imobiliară sau a înregistra un act cu privire la un imobil în cartea funduară. (< germ. intabulieren)

A INTABULÁ ~éz tranz. (drepturi imobiliare) A înregistra în cartea funciară. /<fr. intabuler, germ. intabulieren

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

intabula (a ~) vb., ind. prez. 3 intabulea

intabulá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. intabuleáză

+întabula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întabulez, 3 întabulea; conj. prez. 1 sg. să întabulez, 3 să întabuleze

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

intabulá (intabuléz, intabulát), vb. – A înscrie în registrul de proprietate. Lat. intabulare (sec. XVIII), cf. germ. intabulieren. În Trans., și în Mold., înv.

Intrare: intabula / întabula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • intabula
  • intabulare
  • intabulat
  • intabulatu‑
  • intabulând
  • intabulându‑
singular plural
  • intabulea
  • intabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • intabulez
(să)
  • intabulez
  • intabulam
  • intabulai
  • intabulasem
a II-a (tu)
  • intabulezi
(să)
  • intabulezi
  • intabulai
  • intabulași
  • intabulaseși
a III-a (el, ea)
  • intabulea
(să)
  • intabuleze
  • intabula
  • intabulă
  • intabulase
plural I (noi)
  • intabulăm
(să)
  • intabulăm
  • intabulam
  • intabularăm
  • intabulaserăm
  • intabulasem
a II-a (voi)
  • intabulați
(să)
  • intabulați
  • intabulați
  • intabularăți
  • intabulaserăți
  • intabulaseți
a III-a (ei, ele)
  • intabulea
(să)
  • intabuleze
  • intabulau
  • intabula
  • intabulaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întabula
  • întabulare
  • întabulat
  • întabulatu‑
  • întabulând
  • întabulându‑
singular plural
  • întabulea
  • întabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întabulez
(să)
  • întabulez
  • întabulam
  • întabulai
  • întabulasem
a II-a (tu)
  • întabulezi
(să)
  • întabulezi
  • întabulai
  • întabulași
  • întabulaseși
a III-a (el, ea)
  • întabulea
(să)
  • întabuleze
  • întabula
  • întabulă
  • întabulase
plural I (noi)
  • întabulăm
(să)
  • întabulăm
  • întabulam
  • întabularăm
  • întabulaserăm
  • întabulasem
a II-a (voi)
  • întabulați
(să)
  • întabulați
  • întabulați
  • întabularăți
  • întabulaserăți
  • întabulaseți
a III-a (ei, ele)
  • întabulea
(să)
  • întabuleze
  • întabulau
  • întabula
  • întabulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intabula, intabulez / întabula, întabulezverb

  • 1. A înscrie definitiv un drept de proprietate sau un drept real imobiliar în cartea funciară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.