opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

INSURGENT, -Ă, insurgenți, -te, s. m. și f. Persoană care participă la o insurecție. ♦ Spec. Nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents.[1]

  1. În legătură cu etimoanele: numai în limba franceză cuvântul se folosește obligatoriu la plural (cu terminația s); în limba engleză, cuvântul are atât forma de singular (insurgent) cât și pe cea de plural (insurgents). Prin urmare, corect ar fi: „... – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl. insurgent, fr. insurgents.” — valeriu

INSURGENȚĂ, insurgențe, s. f. Insurecție; răscoală. – Din fr. insurgence.

insurgență sf [At: LM / Pl: ~țe / E: fr insurgence] (Rar) Insurecție.

INSURGENT, -Ă, insurgenți, -te, s. m. și f. Persoană care participă activ la o insurecție. ♦ Spec. Nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents.

INSURGENȚĂ, insurgențe, s. f. (Rar) Insurecție; răscoală. – Din fr. insurgence.

INSURGENT, -Ă, insurgenți, -te, s. m. și f. Persoană care participă la o insurecție. În total, insurgenții aveau în detașamentele lor de luptă vreo 2000 de oameni. IST. P.C. (b) 121.

INSURGENT, -Ă s.m. și f. Participant la o insurecție; răsculat; (spec.) nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. [Cf. fr. insurgé, it. insurgente].

INSURGENȚĂ s.f. (Rar) Răscoală, insurecție. [Cf. fr. insurgence].

INSURGENT, -Ă s. m. f. participant la o insurecție. (< lat. insurgens, germ. Insurgent)

INSURGENȚĂ s. f. insurecție; răscoală, revoltă. (< fr. insurgence)

INSURGENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care participă la o insurecție. /<lat. insurgens, ~ntis, germ. Insurgent

*insurgént, -ă adj. (lat. insúrgens, -éntis, part. d. insúrgere, a te revolta). Revoltat, rebel, răsculat.

Ortografice DOOM

insurgentă s. f., g.-d. art. insurgentei; pl. insurgente

insurgență s. f., g.-d. art. insurgenței; pl. insurgențe

insurgentă s. f., g.-d. art. insurgentei; pl. insurgente

insurgență s. f., g.-d. art. insurgenței; pl. insurgențe

insurgentă s. f., g.-d. art. insurgentei; pl. insurgente

insurgență s. f., g.-d. art. insurgenței; pl. insurgențe

Sinonime

INSURGENT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

insurgent adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.

Intrare: insurgentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insurgentă
  • insurgenta
plural
  • insurgente
  • insurgentele
genitiv-dativ singular
  • insurgente
  • insurgentei
plural
  • insurgente
  • insurgentelor
vocativ singular
  • insurgentă
  • insurgento
plural
  • insurgentelor
Intrare: insurgență
insurgență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insurgență
  • insurgența
plural
  • insurgențe
  • insurgențele
genitiv-dativ singular
  • insurgențe
  • insurgenței
plural
  • insurgențe
  • insurgențelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

insurgent, insurgențisubstantiv masculin
insurgentă, insurgentesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care participă la o insurecție. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: rebel revoltat răsculat răzvrătit
    • format_quote În total, insurgenții aveau în detașamentele lor de luptă vreo 2000 de oameni. IST. P.C. (b) 121. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în secolul XVIII. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

insurgență, insurgențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.