14 definiții pentru insurgent insurgint


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSURGÉNT, -Ă, insurgenți, -te, s. m. și f. Persoană care participă la o insurecție. ♦ Spec. Nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents.[1]

  1. În legătură cu etimoanele: numai în limba franceză cuvântul se folosește obligatoriu la plural (cu terminația s); în limba engleză, cuvântul are atât forma de singular (insurgent) cât și pe cea de plural (insurgents). Prin urmare, corect ar fi: „... – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl. insurgent, fr. insurgents.” — valeriu

insurgent, ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~gint / Pl: ~nți, ~e / E: lat insurgens, -ntis, ger Insurgent] 1-2 smf, a (Persoană) care participă la o insurecție Si: răsculat, răzvrătit, (înv) insurect (1-2). 3 (Spc) Nume dat coloniștilor americani, care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII.

INSURGÉNT, -Ă, insurgenți, -te, s. m. și f. Persoană care participă activ la o insurecție. ♦ Spec. Nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. – Din lat. insurgens, -ntis, germ. Insurgent, engl., fr. insurgents.

INSURGÉNT, -Ă, insurgenți, -te, s. m. și f. Persoană care participă la o insurecție. În total, insurgenții aveau în detașamentele lor de luptă vreo 2000 de oameni. IST. P.C.(b) 121.

INSURGÉNT, -Ă s.m. și f. Participant la o insurecție; răsculat; (spec.) nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în sec. XVIII. [Cf. fr. insurgé, it. insurgente].

INSURGÉNT, -Ă s. m. f. participant la o insurecție. (< lat. insurgens, germ. Insurgent)

INSURGÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care participă la o insurecție. /<lat. insurgens, ~ntis, germ. Insurgent

*insurgént, -ă adj. (lat. insúrgens, -éntis, part. d. insúrgere, a te revolta). Revoltat, rebel, răsculat.

insurgint, ~ă smf, a vz insurgent


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

insurgént s. m., pl. insurgénți

insurgént s. m., pl. insurgénți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSURGÉNT adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

insurgent adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.

Intrare: insurgent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insurgent
  • insurgentul
  • insurgentu‑
plural
  • insurgenți
  • insurgenții
genitiv-dativ singular
  • insurgent
  • insurgentului
plural
  • insurgenți
  • insurgenților
vocativ singular
  • insurgentule
  • insurgente
plural
  • insurgenților
insurgint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insurgent, -ă insurgentă insurgint

  • 1. Persoană care participă la o insurecție.
    exemple
    • În total, insurgenții aveau în detașamentele lor de luptă vreo 2000 de oameni. IST. P. C. (b) 121.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Nume dat coloniștilor americani care s-au ridicat împotriva Angliei în secolul XVIII.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: